predare sf [At: MUMULEANU, C. 1/11 / Pl: ~dări / E: preda] 1 Intrare în posesie Si: predanie (3). 2 (Îvr) Ceea ce comunică cineva sau ceva. 3 Capitulare. 4 Transmitere de cunoștințe.

PREDARE, predări, s. f. Acțiunea de a (se) preda. 1. Dare în primire; înmînare, remitere. Predarea mărfurilor. Proces-verbal de predare. ♦ Punerea unei persoane la dispoziția cuiva. 2. Capitulare. Predarea de la Vilagoș... a pus capăt războiului. GHICA, A. 190. 3. Comunicare a unor cunoștințe în cadrul unei lecții. În ce privește limba de predare în școli, se va vedea mai tîrziu. VORNIC, P. 138.

predare s. f., g.-d. art. predării; pl. predări

predare s. f., g.-d. art. predării; pl. predări

predare s. f., pl. predări

PREDARE s. 1. v. înmânare. 2. depunere, înaintare, înmânare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 3. v. depunere. 4. (MIL.) (înv.) paradosie, paradosire, (grecism înv.) paradosis. (~ la inamic.) 5. v. capitulare. 6. (înv.) paradosire, paradosit, propunere, (grecism înv.) paradosis. (~ unei materii de învățământ.)

PREDARE s. 1. încredințare, înmînare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmînare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 3. depunere, lăsare. (~ geamantanului la gară.) 4. (MIL.) (înv.) paradosie, paradosire, (grecism înv.) paradosis. (~ la inamic.) 5. (MIL.) capitulare, (înv.) închinare. (~ cetății.) 6. (înv.) paradosire, paradosit, propunere, (grecism înv.) paradosis. (~ unei materii de învățămînt.)