ÎMPOPOȚONA (-onez), ÎMPOPOȚA (-oțez), ÎNȚOȚONA (-onez) vb. tr. și refl. 1 F A (se) dichisi, a (se) găti, a se împodobi prea din cale afară, peste buna cuviință; de unde vezi că m’am împopoțonat? sînt de-abia îmbrăcată (NEGR.); luînd de pe viu și de pe mort, să aibă cu ce se împopoțona (CRG.); unele muieri... se ’nțoțonează ca Paparudele (JIP.) ¶ 2 Ⓕ A se împodobi cu un titlu: acel crăișor care s’a împopoțonat și el cu numele de împărat (CAR.).