11 definiții pentru zisă (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIS2, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

zis, -ă adj., s.f. 1 adj. (înv., pop ) Care este numit, denumit. Zișii săcui din locurile unde și acum lăcuiesc veniră (MAI.). ◊ Loc.adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. ♦ Care este poreclit. Ion zis Stan Țurloi (DOC.). 2 s.f. Vorbă, spusă. Dumnezeu a făcut cerul și pămîntul... Numai cu zisa (POP.). ◊ Expr. (fam.) A se alege numai cu zisa = a vorbi în zadar; a nu fi ascultat. 3 s.f. Afirmație; mărturie. Pentru ca să se încredințeze de adevărul ziselor mele, mai trase și el o dușcă (HOG.). 4 s.f. (înv., pop.) Proverb, zicătoare, zicală. Îmi plăceau basmele, zisele din bătrîni (DELAVR.). 5 s.f (înv., pop.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. Băiatul băgă la cap toate zisele calului (ISP.). • pl. ziși, -se. /v. zice.

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

ZIS, -Ă, ziși, -se, adj. Numit; poreclit. Trăia la Malu-Surpat și un cîntăreț bătrîn, pe care îl chema Veselin Scripcarul, zis Baftă., SADOVEANU, M. C. 188. ◊ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte, i-a spus că trebuie să reziste opresiunii. CAMIL PETRESCU, T. II 606. ◊ Loc. adj. Așa-zis (-zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept numit astfel (v. fals, aparent); care are pretenția că este într-un anumit fel.

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. Numit, poreclit. ◊ Loc. adj. Așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.

ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit. * Așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice

zis a. 1. rostit: vorbe zise în vânt; 2. supranumit: Mircea cel Mare, zis și cel Bătrân. [V. zice].

zis, -ă adj. Numit, supranumit: Ștefan cel Mare, zis și cel Sfînt. Menționat: procesu cu zisu vecin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zis1 adj. m., pl. ziși; f. zísă, pl. zíse

zis adj. m., pl. ziși; f. sg. zísă, pl. zíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supranumit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

Intrare: zisă (adj.)
zisă1 (adj.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zi
  • zisa
plural
  • zise
  • zisele
genitiv-dativ singular
  • zise
  • zisei
plural
  • zise
  • ziselor
vocativ singular
plural

zis (adj.) zisă

etimologie:

  • vezi zice
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX