18 definiții pentru zgâria zderia zgăria zgârâia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. invar. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. invar. = clădire înaltă cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Mâța blândă zgârie rău, se spune despre oamenii fățarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozătură, o julitură. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial, la suprafață. A zgâria hârtia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).

A ZGÂRIÁ zgârii tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului) A răni ușor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit). * Mâța blândă zgârie rău v. MÂȚĂ. 2) (obiecte) A tăia la suprafață lăsând o urmă; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pământul a ara rău. ~ hârtia a) a scrie neciteț și necaligrafic; b) a scrie literatură lipsită de valoare artistică. Zgârie-brânză calificativ dat unei persoane foarte zgârcite. Zgârie-nori clădire foarte înaltă, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supăra cu o senzație auditivă neplăcută. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

ZGÎRIÁ, zgîrii, vb. I. Tranz. 1. A face o tăietură sau o rană ușoară pe piele, cu unghia sau cu un obiect. ascuțit. V. juli. Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55. Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37. ◊ Absol. Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. ◊ Intranz. Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blîndă, ascund multă răutate. ♦ A face pe sticlă, pe metal etc. urme puțin adînci, cu un obiect ascuțit. Diamantul zgîrie sticla.Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242. ◊ Expr. A zgîria pămîntul = a ara numai la suprafață. Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115. A zgîria hîrtia, se spune, depreciativ, despre scriitori. (Atestat în forma zgîrîia) Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, D. 464. ♦ Fig. A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri; a cînta. O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART; S. M. 34. 2. Fig. A produce o impresie auditivă lipsită de armonie, a supăra auzul. Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat? – Georges...Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG. – Pronunțat: -ri-a. – Variante zgăriá (CREANGĂ, A.37), zgîrîiá vb. I.

ZGÎRÎIÁ vb. I v. zgîria.

sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].

zdériĭ, a -iá, V. zgîriĭ.

zgăriĭ și -rîĭ, a -iá, V. zgîrîĭ.

zgî́riĭ și (nord) zgắriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m’a zgîriat, m’am zgîriat pin mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgấrii, 3 zgấrie (-ri-e), 1 pl. zgâriém; conj. prez. 3 să zgấrie; ger. zgâriínd (-ri-ind)

zgâriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 sg. zgârie (sil. ri-e), 1 pl. zgâriém; ger. zgâriínd (sil. -ri-ind)

zgîria (i-a) (ind. prez. 1 sg. zgîrii, 3 sg. și pl. zgîrie, 1 pl. zgîriem, ger. zgîriind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGÂRIÁ vb. 1. (prin Transilv.) a (se) căpăra, a (se) dârâi, (prin Ban.) a (se) zgrăbăla. (L-a ~ pisica.) 2. v. scrijeli. 3. v. râcâi.

ZGÎRIA vb. 1. (prin Transilv.) a (se) căpăra, a (se) dîrîi, (prin Ban.) a (se) zgrăbăla. (L-a ~ pisica.) 2. a cresta, a scrijeli, (rar) a hîrșîi, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 3. a rîcîi, (pop.) a zgrepțăna. (A ~ cu unghiile un obiect.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. ~ (din lat. excoriāre = a stâlci în bătaie < corium; cf. it. scuoiato, prov. escoriatz; celelalte explicații par insuficiente: 1. < *zdâria < sl. sŭdrati = a rupe; 2. < lat. *excariāre < caries; 3. < lat. *excarmĩnare; 4. < lat. scabĩlāre, în loc de scabēre; 5. < germ. ant. skeran; 6. < lat. *scaberāre < scaber)

sgîriá (-íi, -át), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria < sl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberāre < scaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se zgâria pe ochi expr. a se necăji, a se supăra; a-i părea rău (de cineva / de ceva).

Intrare: zgâria
  • silabație: zgâ-ri-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâria
  • zgâriere
  • zgâriat
  • zgâriatu‑
  • zgâriind
  • zgâriindu‑
singular plural
  • zgârie
  • zgâriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârii
(să)
  • zgârii
  • zgâriam
  • zgâriai
  • zgâriasem
a II-a (tu)
  • zgârii
(să)
  • zgârii
  • zgâriai
  • zgâriași
  • zgâriaseși
a III-a (el, ea)
  • zgârie
(să)
  • zgârie
  • zgâria
  • zgârie
  • zgâriase
plural I (noi)
  • zgâriem
(să)
  • zgâriem
  • zgâriam
  • zgâriarăm
  • zgâriaserăm
  • zgâriasem
a II-a (voi)
  • zgâriați
(să)
  • zgâriați
  • zgâriați
  • zgâriarăți
  • zgâriaserăți
  • zgâriaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârie
(să)
  • zgârie
  • zgâriau
  • zgâria
  • zgâriaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgăria
  • zgăriere
  • zgăriat
  • zgăriatu‑
  • zgăriind
  • zgăriindu‑
singular plural
  • zgărie
  • zgăriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgării
(să)
  • zgării
  • zgăriam
  • zgăriai
  • zgăriasem
a II-a (tu)
  • zgării
(să)
  • zgării
  • zgăriai
  • zgăriași
  • zgăriaseși
a III-a (el, ea)
  • zgărie
(să)
  • zgărie
  • zgăria
  • zgărie
  • zgăriase
plural I (noi)
  • zgăriem
(să)
  • zgăriem
  • zgăriam
  • zgăriarăm
  • zgăriaserăm
  • zgăriasem
a II-a (voi)
  • zgăriați
(să)
  • zgăriați
  • zgăriați
  • zgăriarăți
  • zgăriaserăți
  • zgăriaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgărie
(să)
  • zgărie
  • zgăriau
  • zgăria
  • zgăriaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârâia
  • zgârâiere
  • zgârâiat
  • zgârâiatu‑
  • zgârâiind
  • zgârâiindu‑
singular plural
  • zgârâie
  • zgârâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârâii
(să)
  • zgârâii
  • zgârâiam
  • zgârâiai
  • zgârâiasem
a II-a (tu)
  • zgârâii
(să)
  • zgârâii
  • zgârâiai
  • zgârâiași
  • zgârâiaseși
a III-a (el, ea)
  • zgârâie
(să)
  • zgârâie
  • zgârâia
  • zgârâie
  • zgârâiase
plural I (noi)
  • zgârâiem
(să)
  • zgârâiem
  • zgârâiam
  • zgârâiarăm
  • zgârâiaserăm
  • zgârâiasem
a II-a (voi)
  • zgârâiați
(să)
  • zgârâiați
  • zgârâiați
  • zgârâiarăți
  • zgârâiaserăți
  • zgârâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârâie
(să)
  • zgârâie
  • zgârâiau
  • zgârâia
  • zgârâiaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zderia
  • zderiere
  • zderiat
  • zderiatu‑
  • zderiind
  • zderiindu‑
singular plural
  • zderie
  • zderiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zderii
(să)
  • zderii
  • zderiam
  • zderiai
  • zderiasem
a II-a (tu)
  • zderii
(să)
  • zderii
  • zderiai
  • zderiași
  • zderiaseși
a III-a (el, ea)
  • zderie
(să)
  • zderie
  • zderia
  • zderie
  • zderiase
plural I (noi)
  • zderiem
(să)
  • zderiem
  • zderiam
  • zderiarăm
  • zderiaserăm
  • zderiasem
a II-a (voi)
  • zderiați
(să)
  • zderiați
  • zderiați
  • zderiarăți
  • zderiaserăți
  • zderiaseți
a III-a (ei, ele)
  • zderie
(să)
  • zderie
  • zderiau
  • zderia
  • zderiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâria zderia zgăria zgârâia

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele, și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55.
      surse: DLRLC
    • Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC
    • absolut Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171.
      surse: DLRLC
    • 1.1. intranzitiv Mâța blândă zgârie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blândă, ascund multă răutate.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.2. tranzitiv A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cresta râcâi scrijeli 2 exemple
      exemple
      • Diamantul zgârie sticla.
        surse: DLRLC
      • Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie A zgâria pământul = a ara superficial.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. expresie A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
        exemple
        • Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, D. 464.
          surse: DLRLC
      • 1.2.3. expresie A zgâria hârtia = a scrie neciteț și necaligrafic.
        surse: NODEX
      • 1.2.4. figurat A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri.
        surse: DLRLC sinonime: cânta un exemplu
        exemple
        • O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART, S. M. 34.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A produce o senzație auditivă neplăcută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat? – Georges... – Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29.
      surse: DLRLC
    • Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ustura un exemplu
      exemple
      • Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 3. Compuse:
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • limba latină *scaberare (din scaber)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX