zeflemea s.f. Atitudine ironică față de cineva sau de ceva; glumă batjocoritoare; batjocură. Zeflemelile unchiului îl umiliseră (CA. PETR.). ◊ Loc.adv. În zeflemea = în glumă. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în zeflemea = a-și bate joc de cineva sau de ceva, a lua în rîs. Ea avea griji, și el o lua în zeflemea (SLAV.). • pl. -ele. /<tc. zevklenme.