26 de definiții pentru zdrăngăni zdrângăni zdrâncăni zdrăncăni (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face sa vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn.Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

zdrăngăni [At: LB / V: (îrg) ~ncăni, zdrencăni, (reg) ~ăcăni, zdrâncăni, zdrân~, zdăncăni, zdâcăni, străncăni, strâncăni, (îvr) sdrăncănî, zdropcăni / S și: sdrăngăni / Pzi: ~nesc și (reg) zdrăngăn / E: zdrang + -ăni] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 4 vi (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). 5 vi (Spc; d. clopote, clopoței) A suna. 6 vi (D oameni sau d. instrumente muzicale; c. i. coardele unor instrumente muzicale, coardele vocale) A face să vibreze (nearmonios) Si: a zgândări (1-3). 7 vi (Pex; dep) A cânta (prost) la un instrument cu coarde Si: a zgândări (12), (reg) a drângăni1 (2). 8-9 vtr (Reg) A (se) zgudui (1-2).

ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊ Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Prez. ind. și: zdrắngăn.Var.: zdrăncăní vb. IV] – Zdrang + suf. -ăni.

ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc și zdrăngăn, vb. IV. Intranz. 1. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din astfel de materiale) A produce un zăngănit caracteristic cînd se ciocnesc de ceva sau sînt lovite cu ceva. Începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. F. 10. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118. ◊ Tranz. fact. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519. 2. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depreciativ) a cînta fără pricepere la un instrument muzical. S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237. Li intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246. Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50. Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48. – Variantă: zdrăncăní (ȘEZ. I 186) vb. IV.

ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau e lovit cu ceva. ◊ Tranz. S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele (GHICA). 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [Var.: zdrăncăní vb. IV] – Din zdrang.

A ZDRĂNGĂNÍ ~ésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot la lovire, la cădere sau la rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. 2. tranz. 1) (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zăngăni; a zurui. El zdrăngănește cheile. 2) fam. (melodii) A cânta fără pricepere (la un instrument muzical cu coarde). /zdrang + suf. ~ăni

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV v. zdrăngăni.

drângăní2 v vz zdrăngăni

zdăncăni v vz zdrăngăni

zdrăcăni v vz zdrăngăni

zdrăncăni v vz zdrăngăni

zdrâncăni v vz zdrăngăni

zdrângăni v vz zdrăngăni

zdrencăni v vz zdrăngăni

zdropcăni v vz zdrăngăni

ZDRĂNCĂNÍ vb. IV. v. zdrăngăni.

sdrângănì v. a zăngăni. [V. sdrang].

zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.

zdrîngănésc și -cănésc, V. zdrăngănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănesc, imperf. 3 sg. zdrăngănea; conj. prez. 3 să zdrăngănească

zdrăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrăngănésc, imperf. 3 sg. zdrăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. zdrăngăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRĂNGĂNÍ vb. 1. v. zăngăni. 2. (rar) a zgândări, (reg.) a drângăni. (~ coardele chitarei.)

ZDRĂNGĂNI vb. 1. a zăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.) 2. (rar) a zgîndări, (reg.) a drîngăni. (~ coardele chitarei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zdrăngăní, vb. tranz. – v. drăngăni.

Intrare: zdrăngăni
zdrăngăni1 (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăngăni
  • zdrăngănire
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitu‑
  • zdrăngănind
  • zdrăngănindu‑
singular plural
  • zdrăngănește
  • zdrăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăngănesc
(să)
  • zdrăngănesc
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănii
  • zdrăngănisem
a II-a (tu)
  • zdrăngănești
(să)
  • zdrăngănești
  • zdrăngăneai
  • zdrăngăniși
  • zdrăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăngănește
(să)
  • zdrăngănească
  • zdrăngănea
  • zdrăngăni
  • zdrăngănise
plural I (noi)
  • zdrăngănim
(să)
  • zdrăngănim
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănirăm
  • zdrăngăniserăm
  • zdrăngănisem
a II-a (voi)
  • zdrăngăniți
(să)
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăneați
  • zdrăngănirăți
  • zdrăngăniserăți
  • zdrăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăngănesc
(să)
  • zdrăngănească
  • zdrăngăneau
  • zdrăngăni
  • zdrăngăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrângăni
  • zdrângănire
  • zdrângănit
  • zdrângănitu‑
  • zdrângănind
  • zdrângănindu‑
singular plural
  • zdrângănește
  • zdrângăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrângănesc
(să)
  • zdrângănesc
  • zdrângăneam
  • zdrângănii
  • zdrângănisem
a II-a (tu)
  • zdrângănești
(să)
  • zdrângănești
  • zdrângăneai
  • zdrângăniși
  • zdrângăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrângănește
(să)
  • zdrângănească
  • zdrângănea
  • zdrângăni
  • zdrângănise
plural I (noi)
  • zdrângănim
(să)
  • zdrângănim
  • zdrângăneam
  • zdrângănirăm
  • zdrângăniserăm
  • zdrângănisem
a II-a (voi)
  • zdrângăniți
(să)
  • zdrângăniți
  • zdrângăneați
  • zdrângănirăți
  • zdrângăniserăți
  • zdrângăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrângănesc
(să)
  • zdrângănească
  • zdrângăneau
  • zdrângăni
  • zdrângăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrâncăni
  • zdrâncănire
  • zdrâncănit
  • zdrâncănitu‑
  • zdrâncănind
  • zdrâncănindu‑
singular plural
  • zdrâncănește
  • zdrâncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrâncănesc
(să)
  • zdrâncănesc
  • zdrâncăneam
  • zdrâncănii
  • zdrâncănisem
a II-a (tu)
  • zdrâncănești
(să)
  • zdrâncănești
  • zdrâncăneai
  • zdrâncăniși
  • zdrâncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrâncănește
(să)
  • zdrâncănească
  • zdrâncănea
  • zdrâncăni
  • zdrâncănise
plural I (noi)
  • zdrâncănim
(să)
  • zdrâncănim
  • zdrâncăneam
  • zdrâncănirăm
  • zdrâncăniserăm
  • zdrâncănisem
a II-a (voi)
  • zdrâncăniți
(să)
  • zdrâncăniți
  • zdrâncăneați
  • zdrâncănirăți
  • zdrâncăniserăți
  • zdrâncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrâncănesc
(să)
  • zdrâncănească
  • zdrâncăneau
  • zdrâncăni
  • zdrâncăniseră
zdrăngăni2 (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăngăni
  • zdrăngănire
  • zdrăngănit
  • zdrăngănitu‑
  • zdrăngănind
  • zdrăngănindu‑
singular plural
  • zdrăngăne
  • zdrăngăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăngăn
(să)
  • zdrăngăn
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănii
  • zdrăngănisem
a II-a (tu)
  • zdrăngăni
(să)
  • zdrăngăni
  • zdrăngăneai
  • zdrăngăniși
  • zdrăngăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăngăne
(să)
  • zdrăngăne
  • zdrăngănea
  • zdrăngăni
  • zdrăngănise
plural I (noi)
  • zdrăngănim
(să)
  • zdrăngănim
  • zdrăngăneam
  • zdrăngănirăm
  • zdrăngăniserăm
  • zdrăngănisem
a II-a (voi)
  • zdrăngăniți
(să)
  • zdrăngăniți
  • zdrăngăneați
  • zdrăngănirăți
  • zdrăngăniserăți
  • zdrăngăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăngăne
(să)
  • zdrăngăne
  • zdrăngăneau
  • zdrăngăni
  • zdrăngăniseră
zdrăncăni2 (1 -căn) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăncăni
  • zdrăncănire
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitu‑
  • zdrăncănind
  • zdrăncănindu‑
singular plural
  • zdrăncăne
  • zdrăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăncăn
(să)
  • zdrăncăn
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănii
  • zdrăncănisem
a II-a (tu)
  • zdrăncăni
(să)
  • zdrăncăni
  • zdrăncăneai
  • zdrăncăniși
  • zdrăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăncăne
(să)
  • zdrăncăne
  • zdrăncănea
  • zdrăncăni
  • zdrăncănise
plural I (noi)
  • zdrăncănim
(să)
  • zdrăncănim
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănirăm
  • zdrăncăniserăm
  • zdrăncănisem
a II-a (voi)
  • zdrăncăniți
(să)
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăneați
  • zdrăncănirăți
  • zdrăncăniserăți
  • zdrăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăncăne
(să)
  • zdrăncăne
  • zdrăncăneau
  • zdrăncăni
  • zdrăncăniseră
zdrăncăni1 (1 -cănesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zdrăncăni
  • zdrăncănire
  • zdrăncănit
  • zdrăncănitu‑
  • zdrăncănind
  • zdrăncănindu‑
singular plural
  • zdrăncănește
  • zdrăncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zdrăncănesc
(să)
  • zdrăncănesc
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănii
  • zdrăncănisem
a II-a (tu)
  • zdrăncănești
(să)
  • zdrăncănești
  • zdrăncăneai
  • zdrăncăniși
  • zdrăncăniseși
a III-a (el, ea)
  • zdrăncănește
(să)
  • zdrăncănească
  • zdrăncănea
  • zdrăncăni
  • zdrăncănise
plural I (noi)
  • zdrăncănim
(să)
  • zdrăncănim
  • zdrăncăneam
  • zdrăncănirăm
  • zdrăncăniserăm
  • zdrăncănisem
a II-a (voi)
  • zdrăncăniți
(să)
  • zdrăncăniți
  • zdrăncăneați
  • zdrăncănirăți
  • zdrăncăniserăți
  • zdrăncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zdrăncănesc
(să)
  • zdrăncănească
  • zdrăncăneau
  • zdrăncăni
  • zdrăncăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zdrăngăni zdrângăni zdrâncăni zdrăncăni (2)

  • 1. intranzitiv (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zornăi zurui zăngăni 4 exemple
    exemple
    • Începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. F. 10.
      surse: DLRLC
    • Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Zdrăngănește cheile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv factitiv S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să vibreze coardele unui instrument muzical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zornăi zurui zăngăni 4 exemple
    exemple
    • S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237.
      surse: DLRLC
    • Îi intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246.
      surse: DLRLC
    • Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50.
      surse: DLRLC
    • Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, V. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zdrang + sufix -ăni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX