ZBÂRCIOG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. smrcak (după zbârci¹).

zbârciog, ~oagă [At: F (1866), 187 / V: ~oc sm, (reg) zbarcioagă sf, zbur~ sm, zmârcioc / S și: sb~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: zbârci³ + -og] 1 sm Ciupercă comestibilă cu pălăria brună sau negricioasă, zbârcită, cărnoasă, cu aspect de ceară, cu piciorul alburiu sau roșietic, scurt, gros și gol înăuntru Si: (reg) burete (1), burete (8) de bubă, ciuciulete (7), popi (Morchella esculenta). 2 sm (Fam; îlav) Cu nasul ~ Cu dispreț, neplăcere, superioritate etc. 3 sm (Îc) ~-gras (sau ~ogi grași) Ciupercă mare, comestibilă, cu pălăria ondulată, de culoare alb-gălbuie și cu picior gros Si: (reg) burete (20) dulce, lăptucă, pâinișoară, pupi, râșcov (Gyromitra esculenta). 4 smf (Reg) Persoană bătrână, zbârcită (răutăcioasă și zgârcită). 5 sm (Reg) Tendon.

ZBÂRCIOG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (după zbârci¹).

ZBÂRCIOG ~gi m. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, de culoare închisă și cu picior alburiu; ciuciulete. /cf. sb. smrțak

zbarcioagă sf vz zbârciog

zbârcioc sm vz zbârciog

zburciog sm vz zbârciog

zmârcioc sm vz zbârciog

zbîrciog s.m. (bot.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbîrcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ♦ Expr. Cu nasul zbîrciog = manifestînd superioritate, dispreț, ♦ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, în formă de căciulă, brună-roșcată, brună-negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). • pl. -i. și (reg.) zmîrcioc s.m. /cf. sl. veche смръчькъ, srb. smrčak, după zbîrci².

zmîrcioc s.m. v. zbîrciog.

ZBÎRCIOG, zbîrciogi, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, colorată brun-negricios sau cenușiu-roșcat (Morchella). Auzi ghiuju!... Să se-nsoare cînd îi bătut de brumă ca un zbîrciog. ALECSANDRI, T. 941. ◊ Expr. Cu nasul zbîrciog = cu o atitudine de neplăcere, de dispreț sau de superioritate. Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasid zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, colorată roșcat, negricios sau alb-gălbui ( Gyromitra ).

ZBÎRCIOG, zbîrciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbîrcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbîrciog = manifestînd neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Comp. sb. smrčak (după zbîrci).

sbârciog m. Mold. ciuciulete: e bătut de brumă ca un sbârciog AL. [Lit. sbârcit: coastele ciupercii sunt dispuse într’o rețea formând alveole profunde].

mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.

zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura’n creț). V. hrib și rîșcov.

zmîrcĭóc, V. zbîrcĭog.

zbârciog s. m., pl. zbârciogi

zbârciog s. m., pl. zbărciogi

zbârciog s. m., pl. zbârciogi

zbîrciog

ZBÂRCIOG s. (BOT.) 1. (Morchella esculenta) ciuciulete, (reg.) pup. 2. zbârciogi-grași (Gyromitra esculonta) = (reg.) pupi (pl.).

ZBÎRCIOG s. (BOT.) 1. (Morchella esculenta) ciuciulete, (reg.) pup. 2. zbîrciogi-grași (Gyromitra esculenta) = (reg.) pupi (pl.).

ZBÎRCIOG, zbîrciogi, s. m. ~ (din zbîr prin încrucișare cu rus. smorčok = zbîrciog)

zbârciog, zbârciogi, s.m. – (reg.) Specie de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă (Morchella esculenta); se găsesc în Depresiunea Maramureșului (Beres, Marta, Acta Musei, 2002: 358). – Cf. srb. smrcak (după zbârci²) (DLRM, DEX); din zbârci² + suf. -og (MDA).