ZBOR², zboruri, s. n. (Învechit; Munt.) Tîrg anual, iarmaroc. Muierea-i turna vin... din plosca a nouă, de-a cumpărat-o de la zboru de-a fost la Văleni. La TDRG. La zi întîi a fiecărei luni să se strîngă lumea ca la un zbor și să privească atît la lupta leilor și tigrilor... cît și la jocurile acelui pitic. GORJAN, H. II 87. Flori ca să-mi găsească, Să se-mpodobească, La zbor ca să-mi iasă, Cununi să-mpletească. PĂSCULESCU, L. P. 164. ♦ Piață publică. Va fi dus întru lumina făcliilor, de la turnul Londrei, la zborul vechi al orașului, unde, în vederea tutulor, va fi rușinat și tăiat, pentru vinovățiile sale. NEGRUZZI, S. III 371.