12 definiții pentru zbârnâit (zbârnâire) zbârnăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

zbârnâit1 sn [At: BREZOIANU, A. 551/26 / V: (reg) ~năit / S și: sbârnâit l Pl: ? / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3). 4 (Spc) Sunet produs de un telefon sau de o sonerie când se face apel Si: zbârnâitură (4). 5 (Îlav) De-a ~elea Cu mare viteză (facându-l să vibreze).

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍT ~uri m. 1) v. A ZBÂRNÂI. 2) Zgomot produs de obiectele în vibrație; zumzet. /v. a zbârnâi

zbârnăit1 sn vz zbârnâit1

ZBÎRNÎÍT1, zbîrnîituri, s. n. Zbîrnîială; bîzîit; vîjîit. Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48. Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307. Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72.

sbârnăit n. acțiunea de a sbârnăi.

zbîrnîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a zbîrnîi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi

zbârnâít s. n., pl. zbârnâíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBÂRNÂÍT s. 1. v. bâzâit. 2. v. țârâit. 3. v. vibrare.

ZBÎRNÎIT s. 1. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.) 2. țîrîit, țîrîitură. (~ soneriei.) 3. vibrare, vibrație. (~ corzii unui instrument muzical.)

Intrare: zbârnâit (zbârnâire)
zbârnâit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitul
  • zbârnâitu‑
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitului
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturilor
vocativ singular
plural
zbârnăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitul
  • zbârnăitu‑
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitului
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârnâit (zbârnâire) zbârnăit

  • 1. Zgomot produs de obiectele în vibrație.
    exemple
    • Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48.
      surse: DLRLC
    • Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307.
      surse: DLRLC
    • Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbârnâi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX