22 de definiții pentru zăvoi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.

zăvoi4 vr [At: COMAN. GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf zăvoi1] (Reg; csnp) A deschide loc nou.

zăvoi3 vr [At: LEXIC REG. II, 64 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A se murdări.

zăvoi2 sn [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mâncare rece făcută din lapte (dulce sau acru) amestecat cu smântână și cu caș zdrobit (sau cu brânză de vaci).

zăvoi1 sn [At: URECHE, L. 85 / Pl: ~oaie, ~uri / E: vsl завои „întoarcere, cotitură”] 1 Pădure de mică întindere la marginea unei ape, formată din diverse specii de copaci (salcie, plop, arin, răchită etc.). 2 Loc (inundabil) pe care crește zăvoiul (1) Si: luncă. 3 (Reg) Pământ nisipos amestecat cu humă, adus de ape. 4 (Reg) Pietriș îngrămădit de ape într-o parte a albiei unui râu. 5 (Reg) Zăgaz (1) natural la cotitura unui râu, format din lemne, butuci, crengi etc. aduse de apă. 6 (Reg; mpl) Mici insule pline de vegetație de pe cursul unui râu.

zăvoi s.n. Pădurice la marginea unei ape, formată din diverse specii de salcie, de plop, de arin etc.; loc (inundabil) pe care crește această pădurice. Zăvoaiele erau verzi și le știam răcoroase (STANCU). • pl. -oaie. /<sl. veche завон.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. Dincolo de Dunăre, de zăvoaiele de sălcii ale ostroavelor, licărea portul de pe țărmul Bulgariei. DUMITRIU, N. 229. Un zăvoi mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu. VLAHUȚĂ, O. A. II 131. Erau îngălbeniți plopii de la moară, dar zăvoiul nu-și lepădase încă frunzișul și tot mai era ceva văratic în freamătul lui. SLAVICI, V. P. 156. Drăguțule bace! Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1.

ZĂVÓI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Slav (v. sl. zavoj).

ZĂVÓI ~oáie n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. /<sl. zavoy

zăvóĭ n., pl. oaĭe (vsl. bg. zavoĭ, ocol, cotitură de răŭ orĭ de drum. Cp. cu crivină). Luncă, cohalm, berc, pădure de sălciĭ, plopĭ arinĭ, ulmĭ și frasinĭ pe malu unuĭ rîŭ.

zăvoiu n. 1. pădure de salcie pe marginea unei ape: dă-ți oile la negrul zăvoiu; 2. pl. zăvoaie, insule pe Olt, acoperite cu păduri de sălcii, plopi, anini și răchită. [Serb. ZAVOĬ, sinuozitate, cotitura unui drum, a unei ape].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăvói s. n., pl. zăvoáie

zăvói s. n., pl. zăvoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂVÓI s. luncă. (~ de sălcii.)

ZĂVOI s. luncă. (~ de sălcii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăvói (-oáie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.

ZĂVÓI2, zăvói, s. m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăvói, zăvoaie, s.n. – (gastr.) „Caș dulce, proaspăt, dumicat în lapte dulce nefiert. Se sărează” (Georgeoni, 1936: 81). – Et. nec. (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Zăvoi s. pr. (glum. – în anii dictaturii ceaușiste) postul de radio Vocea Americii.

Intrare: zăvoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvoi
  • zăvoiul
  • zăvoiu‑
plural
  • zăvoaie
  • zăvoaiele
genitiv-dativ singular
  • zăvoi
  • zăvoiului
plural
  • zăvoaie
  • zăvoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăvoi

  • 1. Pădurice pe malul unei ape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: luncă 4 exemple
    exemple
    • Dincolo de Dunăre, de zăvoaiele de sălcii ale ostroavelor, licărea portul de pe țărmul Bulgariei. DUMITRIU, N. 229.
      surse: DLRLC
    • Un zăvoi mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu. VLAHUȚĂ, O. A. II 131.
      surse: DLRLC
    • Erau îngălbeniți plopii de la moară, dar zăvoiul nu-și lepădase încă frunzișul și tot mai era ceva văratic în freamătul lui. SLAVICI, V. P. 156.
      surse: DLRLC
    • Drăguțule bace! Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC

etimologie: