18 definiții pentru zăvod (câine)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.

zăvod1 sm [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 10 / V: (reg) o, zăhoi, zav~, zavoi, zăoz, ~oi, zev~, zovoi / Pl: ~ozi / E: nct] Câine mare (ciobănesc, de vânătoare etc.) Si: dulău1 (1), (reg) zăblău2 (3).

zăvod2 s.n. (reg.) Așezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalațiilor și a uneltelor acestei așezări. Un zăvod părăsit (DAVID.). • pl. -uri. /<rus. завод.

zăvod1 s.m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. S-au repezit... zăvozi cu ragilă la gît (SADOV.). ◊ Fig. Zăvozii furtunii cu coada vulvoi (TOPÎR.). • pl. -ozi. /etimol. nec.

ZĂVÓD1, zăvozi, s. m. Cîine mare (ciobănesc); dulău. Mioarele au întors boturile și au behăit, iar cei doi zăvozi albi n-au lătrat. SADOVEANU, O. VIII 251. Auzi lătrînd pe dealuri zăvozii de la stîni. MACEDONSKI, O. I 116. Ai ars cîteva sate, ai prădat cîteva mănăstiri, ș-acum te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi. ALECSANDRI, T. II 18.

ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău.

ZĂVÓD ~zi m. pop. Câine mare (ciobănesc); dulău. /Orig. nec.

zăvod m. câine de măcelar: s’au aruncat pe mine ca doi zăvozi AL. [Tras din slav. ZAVODITI, a conduce: zăvodul însoțește vitele].

1) zăvód m. (rus. zavódnyĭ, bogat, îmbelșugat, orĭ vsl. *zavodŭ, d. za-voditi, a conduce, cum face cînele cu oile. V. vodă). Est. Dulăŭ, cîne mare: sărițĭ zăvozĭ și Arnăuțĭ (în poveștĭ, vorbind de niște păzitorĭ strașnicĭ)!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăvód1 (câine) s. m., pl. zăvózi

zăvód (câine) s. m., pl. zăvózi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂVOD s. (ZOOL.) dulău, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂVÓD (-ÓZI), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).

zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471).

Intrare: zăvod (câine)
zăvod1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăvod
  • zăvodul
  • zăvodu‑
plural
  • zăvozi
  • zăvozii
genitiv-dativ singular
  • zăvod
  • zăvodului
plural
  • zăvozi
  • zăvozilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăvod (câine)

  • 1. Câine mare (ciobănesc).
    exemple
    • Mioarele au întors boturile și au behăit, iar cei doi zăvozi albi n-au lătrat. SADOVEANU, O. VIII 251.
      surse: DLRLC
    • Auzi lătrînd pe dealuri zăvozii de la stîni. MACEDONSKI, O. I 116.
      surse: DLRLC
    • Ai ars cîteva sate, ai prădat cîteva mănăstiri, ș-acum te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi. ALECSANDRI, T. II 18.
      surse: DLRLC

etimologie: