15 definiții pentru zăpuc zăpuh zăpug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂPÚC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.

zăpuc2 sn [At: ZILOT, CRON. 346 / V: (înv) ~uh, (reg) ~ug / Pl: ~uri / E: ns cf srb zapuhati „a sufla”] (Pop) Zăduf (1).

zăpuc1 sm [At: GLOSAR REG. / Pl: ~uci / E: nct] 1 (Buc) Ființă pipernicită. 2 (Reg) Purcelul cel mai mic al unei scroafe.

zăpuc s.n. (pop.) Zăpușeală. • pl. -uri. /cf. srb. zapuhati „a sufla”.

ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.

ZĂPÚC n. (Regional) Zăpușeală, zăduf. Nu te supune nici viforul, nici zăpucul: muncă și iar muncă! La CADE.

ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.

zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂPÚC s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

zăpuc s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂPÚH s. n. (Var.) Zăpuc.[1]

  1. Zăpuc nu figurează în acest dicționar. — gall
Intrare: zăpuc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpuc
  • zăpucul
  • zăpucu‑
plural
  • zăpucuri
  • zăpucurile
genitiv-dativ singular
  • zăpuc
  • zăpucului
plural
  • zăpucuri
  • zăpucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpuh
  • zăpuhul
  • zăpuhu‑
plural
  • zăpuhuri
  • zăpuhurile
genitiv-dativ singular
  • zăpuh
  • zăpuhului
plural
  • zăpuhuri
  • zăpuhurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăpug
  • zăpugul
  • zăpugu‑
plural
  • zăpuguri
  • zăpugurile
genitiv-dativ singular
  • zăpug
  • zăpugului
plural
  • zăpuguri
  • zăpugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăpuc zăpuh zăpug

etimologie: