15 definiții pentru zănoagă zăgănuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. – Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.

zănoa sf [At: URICARIUL, XXV, 67 / V: (reg) zărn~ (Pl: zărnoage) / Pl: ~age, (reg) zănogi / E: vsl * занога cf bg, rs занога] 1 Poiană sau coastă de deal care poate fi transformată în teren agricol. 2 Depresiune glaciară circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți Si: caldeiră (1), căldare (6), circ (3), (reg) scofaină1. 3 Vale adâncă. 4 Ochi larg de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar Si: vâltoare. 5 (Reg) Loc unde se despart apele. 6 (Reg) Groapă mlăștinoasă. 7 (Reg) Albie de torent.

ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare. Colo sus, la Toroioagă, Numai piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă. DEȘLIU, M. 5. Falnicul munte acoperit odinioară de ghețuri, din a căror înceată topire i-au rămas pe zănoagele de la Găuri turme de stînci albe. VLAHUȚĂ, R. P. 70. 2. Ochi larg de apă adîncă și cu vîrtejuri, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar. 3. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.

ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare. 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. 3. Ochi larg de apă adâncă, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar. – Slav (comp. rus zanoga, ucr. zanoha).

ZĂNOÁGĂ ~ge f. 1) Depresiune circulară în zona munților, având versante abrupte. 2) Poiană înverzită. 3) Loc între munți sau dealuri potrivit pentru agricultură. 4) Ochi de apă care se formează după un zăgaz. /<sl. za noga

zănoagă f. pl. mai multe văi adânci dispuse în jurul piscurilor muntoase: zănoagele Retezatului cele pline de zăpadă perpetuă. [Slav. ZANOGŬ].

Zănoagă f. culme a Paringului, separă basinul Jiului de al Oltului.

zănoágă f., pl. e (vsl. zanogŭ, d. noga, picĭor, adică „la picĭoru, la poalele munteluĭ”). Vale ca o strachină cu fundu întins și verde la munte. (CL. 1912, 122). – În Cov. zăgănuță (din *zănoguță), vălcea (rev. I. Crg. 3, 346). V. padină, zăpodie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂNOA s. (GEOL., GEOGR.) caldeiră, cazan, căldare, circ, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)nogamegl. zănoagă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zănóagă, zănoage, s.f. – (reg.) Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare. ♦ (top.) În Zănoagă, Sub Zănoagă (Rohia); Zănoaga Mare, Zănoaga Mică, căldări glaciare pe versantul nordic al Pietrosului Mare; Zănoaga, vf. (1.345 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bârdău). ♦ (onom.) Zănoagă, nume de familie în Maramureș. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Cf. ucr. zanoha, rus. zanoga (Tiktin, Conev, cf. DER; Scriban, DLRM, DEX) < sl. zanogu (< noga „picior”) (Scriban).

Intrare: zănoagă
zănoagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zănoa
  • zănoaga
plural
  • zănoage
  • zănoagele
genitiv-dativ singular
  • zănoage
  • zănoagei
plural
  • zănoage
  • zănoagelor
vocativ singular
plural
zăgănuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgănuță
  • zăgănuța
plural
  • zăgănuțe
  • zăgănuțele
genitiv-dativ singular
  • zăgănuțe
  • zăgănuței
plural
  • zăgănuțe
  • zăgănuțelor
vocativ singular
plural

zănoagă zăgănuță

  • 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: caldeiră cazan circ căldare scofaină 2 exemple
    exemple
    • Colo sus, la Toroioagă, Numai piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă. DEȘLIU, M. 5.
      surse: DLRLC
    • Falnicul munte acoperit odinioară de ghețuri, din a căror înceată topire i-au rămas pe zănoagele de la Găuri turme de stînci albe. VLAHUȚĂ, R. P. 70.
      surse: DLRLC
  • 2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: