zănoagă s.f 1 (geomorf.) Depresiune glaciară circulară, cu versanți, prăpăstioși, în zona munților înalți; căldare. Zănoage găunoase cu ochiuri de zăpadă (VOIC.). ♦ Vale adîncă. 2 Poiană înverzită; platou sau coastă de deal cu teren arabil. 3 Ochi larg și adînc de apă, format pe cursul unui rîu, mai jos de un stăvilar. • pl. -ge. /<sl. veche за нога; cf. rus., ucr. занога, bg. занога.