vătășie sf [At: M. COSTIN, O. 90 / V: (rar) ~tăfie, (îrg) ~tăjie, (înv) ~tăvie sf / Pl: ~ii / E: vătaș + -ie] 1 (Înv) Calitatea de vătaf (1). 2 (Înv) Funcția de vătaf (1). 3 (Înv) Asociație de meseriași, de negustori etc., condusă de un vătaf (1). 4 (Înv) Taxă care se percepea pe transportul mărfurilor sau pe venitul provenit din negoțul cu diverse mărfuri. 5 (Mar; Trs) Parte a stânei în care stă vătaful (3) (împreună cu ceilalți ciobani) și unde se prepară produsele din laptele oilor. 6 (În Evul Mediu; în țările române) Funcția vătafului (12). 7 (În Evul Mediu; în țările române) Instituția reprezentată de vătaf (12). 8 (Înv; șîs ~ de plai) Funcția vătafului (14) de plai. 9 (Iuz) Subprefectură. 10 (Iuz) Sediul instituției reprezentate de vătaf (14). 11 (Înv) Grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești condus de un vătaf (12). 12 (Înv; spc) Detașament militar condus de un vătaf (12). 13 (Iuz) Funcția vătafului (23). 14 (Iuz) Slujba vătafului (23).

vătășie (în Ev. Med., în Țările Rom.) 1 Instituția, autoritatea reprezentată de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. ♦ Funcția, slujba de vătaf. ♦ Sediul instituției pe care o reprezenta vătaful. 2 Grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești etc. condus de un vătaf. ♦ Spec. Detașament militar, grup de plăieși condus de un vătaf. 3 Taxă care se plătea la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfa sau pe venitul provenit din negoțul cu diferite mărfuri. 4 Asociație de meseriași, de negustori etc. condusă de un vătaf • pl. -ii. g.-d. -iei. și vătăfie s.f. /vătaș + -ie.

VĂTĂȘIE, vătășii, s. f. (În trecut) 1. Funcția de vătaf. Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. A. 92. Vătășie de plai (sau a plaiului) = subprefectură. Așa s-a hotărît să între la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. ◊ Căpitănie (2). [Armata] se compunea din... două vătășii: a călărașilor de Galați și a călărașilor de Țarigrad. BĂLCESCU, O. II 118. 2. Taxă care se plătea la bariera unui oraș, pentru trecerea unui vehicul cu marfă. – Variantă: vătăjie s. f.

VĂTĂȘIE ~i f. înv. 1) Funcție de vătaf. 2) Persoană care deținea această funcție. 3) Durata executării acestei funcții. /vătaș + suf. ~ie^[1] modificată

vătășie f. 1. căpitănie: vătășie de vânători OD. vătășia călărașilor de Țarigrad BĂLC.; 2. subprefectură: o vătășie de plaiu sau o sămeșie GHICA. [V. vătaf].

vătăfie sf vz vătășie

vătăjie sf vz vătășie

vătășel sm [At: (a. 1729-1730) IORGA, S. D. V, 148 / V: (îrg) ~tăjel, (reg) vetejel / Pl: ~ei / E: vătaș + -el] 1 (Îvp) Vătaf (1). 2 Subaltern al vătafului (1). 3 (Pop) Vătaf (3). 4 (Pop) Subaltern al vătafului (3). 5 (Reg) Vornicel (5) la nuntă. 6 (Buc) Tânăr care poartă un brad sau un băț împodobit cu o basma neagră în fruntea alaiului înmormântării unui flăcău sau a unei fete. 7 (Reg) Băț împodobit cu panglici, năframe, beteală etc. pe care îl poartă vătășelul (5) la nuntă. 8 (Buc) Băț împodobit cu o basma neagră pe care îl poartă vătășelul (6) la înmormântarea unui flăcău sau a unei fete. 9 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la primărie. 10 (Iuz) Funcționar (comunal), cu grad ierarhic inferior, la poliție. 11-12 (Iuz) Subaltern al vătafului (23-24). 13 (Reg; îf vătăjel) Om plătit care se ocupă mai ales cu vânzarea cailor nărăviți. 14 (Bot; Buc; îf vătăjel) Spinuță (Phyteuma spiciforme). 15 (Reg) Cocoloș de mămăligă.

vătăvie sf vz vătășie

vătăfie s.f. v. vătășie.

vătășel s.m. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Vătaf; subaltern al unui vătaf, care se ocupa cu administrarea unei curți boierești, a unei moșii mănăstirești sau boierești. 2 (în trecut) Slujbaș însărcinat cu strîngerea dărilor. 3 (în vechea organizare administrativă) Funcționar inferior la primărie. 4 (pop.) Vomicel (la nuntă). • pl. -ei. și (înv., reg.) vătăjel s.m. /vătaș + -el.

VĂTĂJIE s. f. v. vătășie.

vătăjíe f. Mold. Sarcina de vătaf. Căpitănie: vătășia de călărașĭ. Suprefectură de plaĭ. – În Munt. -jíe și -șíe-

vătășél, -șésc, -șíe, V. vătăj-.

vătășie s. f., art. vătășia, g.-d. art. vătășiei; pl. vătășii, art. vătășiile (desp. -și-i-)

vătășie s. f., art. vătășia, g.-d. art. vătășiei; pl. vătășii, art. vătășiile

vătășie s. f., art. vătășia, g.-d. art. vătășiei; pl. vătășii, art. vătășiile

VĂTĂȘIE DE PLAI s. v. subprefectură.

vătășie de plai s. v. SUBPREFECTURĂ.

vătășie, vătășii, s.f. (pop.) 1. funcția, slujba de vătaf. 2. (înv.) taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul de marfă. 3. căpitănie. 4. subprefectură.

vătăjie, vătăjii, s.f. (înv.) funcție de vătaf. 2. subprefectură.

vătăjie, vătăjii, (vătășie, vătaștină), s.f. – (reg.) Coliba în care stă baciul și unde se prepară cașul (Maram.); construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop, 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. ♦ (top.) În vătaștină, fânațe în Dobricu Românesc; Vătaștină, deal în Baba, Coroieni, Vima (Vișovan, 2008). – Din vătaș „vătaf” + suf. -ie (MDA).

vătăjie, -i, s.f. – Coliba în care stă baciu și unde se prepară cașul; construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. – Din vătaf + -ie.