vătăjie, -i, s.f. – Coliba în care stă baciu și unde se prepară cașul; construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării și transportul produselor în gospodărie (Stoica, Pop 1984). Locul de la stână unde se fierbe laptele (Papahagi 1925); lăptărie. – Din vătaf + -ie.