VĂTĂȘIE, vătășii, s. f. (În trecut) 1. Funcția de vătaf. Tînărul, închinîndu-se adînc la Mihnea, îl rugă, drept har, să-i lase vătășia de vînători. ODOBESCU, S. A. 92. Vătășie de plai (sau a plaiului) = subprefectură. Așa s-a hotărît să între la tocmeală, crezînd că dor l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cu o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. VIII. ◊ Căpitănie (2). [Armata] se compunea din... două vătășii: a călărașilor de Galați și a călărașilor de Țarigrad. BĂLCESCU, O. II 118. 2. Taxă care se plătea la bariera unui oraș, pentru trecerea unui vehicul cu marfă. – Variantă: vătăjie s. f.