vătășie sf [At: M. COSTIN, O. 90 / V: (rar) ~tăfie, (îrg) ~tăjie, (înv) ~tăvie sf / Pl: ~ii / E: vătaș + -ie] 1 (Înv) Calitatea de vătaf (1). 2 (Înv) Funcția de vătaf (1). 3 (Înv) Asociație de meseriași, de negustori etc., condusă de un vătaf (1). 4 (Înv) Taxă care se percepea pe transportul mărfurilor sau pe venitul provenit din negoțul cu diverse mărfuri. 5 (Mar; Trs) Parte a stânei în care stă vătaful (3) (împreună cu ceilalți ciobani) și unde se prepară produsele din laptele oilor. 6 (În Evul Mediu; în țările române) Funcția vătafului (12). 7 (În Evul Mediu; în țările române) Instituția reprezentată de vătaf (12). 8 (Înv; șîs ~ de plai) Funcția vătafului (14) de plai. 9 (Iuz) Subprefectură. 10 (Iuz) Sediul instituției reprezentate de vătaf (14). 11 (Înv) Grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești condus de un vătaf (12). 12 (Înv; spc) Detașament militar condus de un vătaf (12). 13 (Iuz) Funcția vătafului (23). 14 (Iuz) Slujba vătafului (23).