Definiția cu ID-ul 1250066:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

văcălie s.f. (reg.) 1 Peretele circular de lemn sau de metal al sitei, al ciurului, al baniței etc. ◊ Expr. A juca (sau a suci) (pe cineva) în ciur fără văcălie = a duce pe cineva de nas. 2 Cerc de lemn (sau de fier) așezat în jurul pietrelor morii pentru a împiedica risipirea fainii. 3 Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru cașcaval. 4 Bor (la pălărie). 5 Văcălia capului = cutia craniană. 6 Nume dat unor obiecte sau părți de obiecte (de formă circulară sau ovală) care au rolul de a mărgini, de a încadra pervazul de la fereastră, pereții laterali ai luntrei. 7 (bot.) Numele mai multor specii de ciuperci parazite, din familia poliporaceelor, necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) (și văcălie de brad) ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) (și văcălie de fag) ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) (și văcălie de mesteacăn) ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) (și văcălie de salcie) ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens); e) babiță (Fomes fomentarius și ignarius). • pl. -ii. g.-d. -iei. și văculie, văgălie, vecălie s.f. /veacă + -ălie.