12 definiții pentru vrere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÉRE, vreri, s. f. Faptul de a vrea. 1. Voință (1). 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, plăcere. 4. Intenție, scop. ◊ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea.

vrere sf [At: PSALT. HUR. 16r/1/ Pl: ~ri / E: vrea] 1 Voință (4). 2 Decizie (1). 3 Intenție. 4 (Îvr; îls) ~ întoarsă Ostilitate. 5 (Îlav) Fără (de) ~ Involuntar. 6 (Îlav) Cu ~ Intenționat. 7 (Îal) Din proprie inițiativă. 8 (Îvr; îlav) Cu ~ curată Cu bună intenție. 9 (Îal) Cu dăruire. 10 (Îvr; îe) A-i fi ~a vegheată A se folosi de situații favorabile. 11-12 (Înv) Voință (1-2). 13 Voie (25). 14 Predispoziție către ceva. 15 (Înv; îlav) De (sau din, cu) (bună) ~a cuiva sau cu (bună) ~ Din proprie dorință sau inițiativă. 16 (Înv; îal) Fără constrângere. 17 (Îe) A face pe ~ A-și satisface dorința, plăcerea. 18 (Îvr; îs) ~a cea de pe urmă a cuiva Ultima dorință a unui muribund. 19 (Îvr) Sentiment de afecțiune pentru cineva. 20 (Înv; îls) Bună ~ Bunăvoință (1). 21 (Înv; îal) Intenție de a face bine. 22 (Înv; îls) Dulce ~ Bunăvoință. 23 (Înv; pex; îal) Ajutor acordat cuiva. 24 (Înv) Aprobare (1). 25 (Înv; îlav) Cu ~ sau cu (îvr, prin) ~a cuiva Cu aprobarea cuiva. 26 (Înv; îal) Cu ajutorul sau cu ocrotirea cuiva. 27 (Înv; îal) Din inițiativa cuiva.

VRÉRE, vreri, s. f. Faptul de a vrea. 1. Voință (1) 2. Hotărâre, decizie. 3. Dorință; poftă, placere. 4. Intenție, scop. ◊ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. – V. vrea.

VRÉRE, vreri, s. f. (În concurență cu voință) Faptul de a vrea. 1. Voință (1). Nu-ți este puterea cît îți este vrerea. 2. Hotărîre, decizie, voință (2). Noi suim mai sus, mereu suim, Ni-i brațul, vrerea; pasul neînfrînt. BENIUC, M. 40. Au avut greșeală că s-au pus de-a curmezișul vrerii tale. GALACTION, O. I 252. Asta mi-e vrerea. COȘBUC, AE. 17. 3. Dorință; poftă, plăcere. Lăsați pe mine, că toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78. Fiecine, cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și. EMINESCU, O. I 79. În plin să-ți meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieși cu plin. ALECSANDRI, P. III 45. 4. Intenție, scop. Azi vînzolim alte vreri, alte pregete. DEȘLIU, G. 9. ◊ Loc. adv. Fără (de) vrere = involuntar. Fără vrere, praștia ta a lovit un pui de rîndunică. PAS, Z. I 210.

VRÉRE ~i f. 1) rar Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voință; voie. ◊ Fără ~ involuntar. 2) Dorință de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef. 3) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop; țel. 4) Atitudine cu caracter determinant adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. /v. a vrea

vrere f. 1. voință: cu vrerea lui D-zeu ISP.; 2. dorință: în plin să-ți meargă vrerile tale! AL. [V. vrea].

vrére f. Voință: cu vrerea luĭ Dumnezeŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrére s. f., g.-d. art. vrérii; pl. vreri

vrére s. f., g.-d. art. vrérii; pl. vreri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRÉRE s. 1. v. încuviințare. 2. v. poftă. 3. v. voință.

VRERE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.) 2. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, (pop.) vrută. (înv.) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După ~ inimii.)

Intrare: vrere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrere
  • vrerea
plural
  • vreri
  • vrerile
genitiv-dativ singular
  • vreri
  • vrerii
plural
  • vreri
  • vrerilor
vocativ singular
plural

vrere

  • 1. Faptul de a vrea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: voie voință un exemplu
      exemple
      • Nu-ți este puterea cît îți este vrerea.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Atitudine cu caracter determinant adoptată după o serie de deliberări; voință (2.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: decizie hotărâre voință 3 exemple
      exemple
      • Noi suim mai sus, mereu suim, Ni-i brațul, vrerea, pasul neînfrînt. BENIUC, M. 40.
        surse: DLRLC
      • Au avut greșeală că s-au pus de-a curmezișul vrerii tale. GALACTION, O. I 252.
        surse: DLRLC
      • Asta mi-e vrerea. COȘBUC, AE. 17.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Lăsați pe mine, că toate le întocmesc eu după vrerea voastră. ISPIRESCU, L. 78.
        surse: DLRLC
      • Fiecine, cum i-e vrerea, despre fete samă deie-și. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
      • În plin să-ți meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieși cu plin. ALECSANDRI, P. III 45.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: intenție scop (subst.) țel un exemplu
      exemple
      • Azi vînzolim alte vreri, alte pregete. DEȘLIU, G. 9.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vrea
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX