vrere s.f. 1 Ceea ce vrea sau hotărăște cineva; hotărîre, decizie; voință. Lăsați pe mine, că toate le întocmesc eu după vrerea voastră (ISP.). 2 Intenție, scop. Prin aceasta își arată cărtitoriul ura, pizma și vrerea de a micșora mărirea neamului românesc (BOJ.). ◊ Loc.adv. Fără (de) vrere = involuntar, neintenționat. O fericire nouă te spăla fără vrere de orice necaz (PAPAD.). 3 Dorință; poftă, plăcere. Oamenii carii trăiesc cu vrerea de a lăcomi (POT.). 4 (înv.) Acord, înțelegere; învoire, consimțămînt. Avea nevoie de vrerea părinților. 5 Facultatea de a vrea; voință. Noi sîntem drumeții piticelor vremi, Pitici în putință și vrere (GOGA). • pl. -i. și voire s.f. /v. vrea.