14 definiții pentru vornicel dvornicel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.

VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el.

VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. (Învechit) Slujbaș subaltern al vornicului ( 1), însărcinat de obicei cu judecarea pricinilor mai mici din județe și sate. Un vornicei intră și merge către Eliade, căruia îi spune la ureche că afară, în curte, este o deputăție de săteni din districtul Buzău. CAMIL PETRESCU, O. II 431. Pe el mi-l țin Vro cinci vornicei. TEODORESCU, P. P. 45. 2. (Învechit) Vornic (2). Vornicele, cînd ți-oi spune, Multe pătimesc în lume. MARIAN, S. 29. 3. Vornic (3). Vorniceii, cu ploșcile pline cu rachiu, cinsteau lumea în dreapta și în stîngă. BUJOR, S. 97. Pepelea vornicei i-au fost la nuntă. ALECSANDRI, P. III 42. (Poetic) Iată vine nunta-ntreagăvornicei e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.

VORNICÉL ~i m. 1) (în Moldova și în Muntenia medivală; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier de rang inferior vornicului, însărcinat cu treburi judecătorești în județe și sate. 2) pop. Flăcău care poftește și cinstește oaspeții la nunțile țărănești. /vornic + suf. ~el

vornicel m. (la țară) cel ce poftește oaspeții la nuntă: vornicel e un grierel EM.

vornicel m. pl. ostași de sub comanda marelui Vornic.

vornicél m., pl. (dim. d. vornic). Vechĭ. Pl. Soldațĭ de supt comanda mareluĭ vornic. Maĭ pe urmă, ales al opștiĭ satuluĭ (primar, consilier). Azĭ, colăcer, cavaler de onoare la nunțile țărăneștĭ.

conăcár m. (d. conac). Vechĭ. Cel ce îngrijea de conacu domnuluĭ orĭ al boĭerilor orĭ al Turcilor însemnațĭ care călătoreaŭ pin țară (numit și conacciŭ). Azĭ. Mold. Cavaler de onoare călăreț la nunțile de la țară, numit și conocar, conăcaș și conocaș (Mold. sud) și (infl. de colac) colăcar, colăcaș, colăcer și (Munt. vest) colăcel și (infl. de olac) olăcaș (Olt.). În Mold. și vornicel, în Trans. și pocînzeŭ. V. olăcar și stolnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii

vornicél s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORNICÉL s. 1. vătăman, vătășel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătășel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă țărănească.)

VORNICÉL s. v. colăcar.

VORNICEL s. 1. vătăman, vătășel. (~ era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătășel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă țărănească.)

Intrare: vornicel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vornicel
  • vornicelul
  • vornicelu‑
plural
  • vornicei
  • vorniceii
genitiv-dativ singular
  • vornicel
  • vornicelului
plural
  • vornicei
  • vorniceilor
vocativ singular
  • vornicelule
  • vornicele
plural
  • vorniceilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dvornicel
  • dvornicelul
  • dvornicelu‑
plural
  • dvornicei
  • dvorniceii
genitiv-dativ singular
  • dvornicel
  • dvornicelului
plural
  • dvornicei
  • dvorniceilor
vocativ singular
  • dvornicelule
  • dvornicele
plural
  • dvorniceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vornicel dvornicel

  • 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1.), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Un vornicei intră și merge către Eliade, căruia îi spune la ureche că afară, în curte, este o deputăție de săteni din districtul Buzău. CAMIL PETRESCU, O. II 431.
      surse: DLRLC
    • Pe el mi-l țin Vro cinci vornicei. TEODORESCU, P. P. 45.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colăcar vornic un exemplu
    exemple
    • Vornicele, cînd ți-oi spune, Multe pătimesc în lume. MARIAN, S. 29.
      surse: DLRLC
  • 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vornic 3 exemple
    exemple
    • Vorniceii, cu ploșcile pline cu rachiu, cinsteau lumea în dreapta și în stînga. BUJOR, S. 97.
      surse: DLRLC
    • Pepelea vornicel i-au fost la nuntă. ALECSANDRI, P. III 42.
      surse: DLRLC
    • poetic Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel, Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vornic + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX