8 definiții pentru vorbareț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.

vorbareț, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 59 / V: ~riț / Pl: ~i, ~e / E: vorbi + -areț] (Îrg) 1-2 smf, a Vorbăreț (1-2). 3-4 a (Fig) Expresiv (1, 3).

VORBÁREȚ, -Ă, vorbareți, -e, adj. (Înv.) 1. Vorbăreț. 2. (Învechit) Fig. Expresiv, elocvent, grăitor. – Vorbi + suf. -areț.

vorbáreț, -ă (est) și vorbăréț, -eáță (vest) adj., pl. ețĭ, ețe (d. vorbă. Cp. cu hirbareț). Care nu e tăcut, căruĭa-ĭ place vorba: om vorbăreț. V. guraliv, limbut, flecar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vorbáreț (înv.) adj. m., pl. vorbáreți; f. vorbáreță, pl. vorbárețe

vorbáreț adj. m., pl. vorbáreți; f. sg. vorbáreță, pl. vorbárețe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORBÁREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

vorbareț s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: vorbareț
vorbareț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbareț
  • vorbarețul
  • vorbarețu‑
  • vorbareță
  • vorbareța
plural
  • vorbareți
  • vorbareții
  • vorbarețe
  • vorbarețele
genitiv-dativ singular
  • vorbareț
  • vorbarețului
  • vorbarețe
  • vorbareței
plural
  • vorbareți
  • vorbareților
  • vorbarețe
  • vorbarețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vorbareț învechit

etimologie:

  • Vorbi + sufix -areț.
    surse: DEX '09 DEX '98