16 definiții pentru voal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale etc. – Din fr. voile.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele sau pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație sau developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc. – Din fr. voile.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină, de obicei transparentă (de mătase, de lînă sau de bumbac) folosită la ornamentarea sau la confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; țesătură transparentă cu care femeile își acoperă capul sau fața (uneori și partea superioară a corpului, v. văl). Avea gîtul înfășurat într-un guler de voal și dantelă neagră pînă aproape de urechi. CAMIL PETRESCU, II. 105. Prin voalul des, abia se zărea fața fragedă și ochii viai ai tinerei necunoscute. BASSARABESCU, S. N. 140. Mai toate poartă rochi subțiri... de voal. MACEDONSKI, O. III 38. ◊ Fig. O ceață ușoară, un voal imperceptibil se așterne peste ape. BOGZA, C. O. 138. Prin voalul diafan al serii se poleiau cupolele din Scutari. BART, E. 44. 2. Faptul de a se voala; înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație, developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc.

VOAL s.n. 1. Țesătură fină și transparentă; văl. 2. (Fot.) Pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. [Pron. voal. / < fr. voile].

VOAL s. n. 1. țesătură fină și transparentă; văl. 2. (fot.) pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. (< fr. voile)

VOÁL ~uri n. 1) Țesătură foarte fină și transparentă din bumbac, mătase sau fibre sintetice, folosită la confecționarea obiectelor vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 3) Bucată din această țesătură folosită de femei pentru a-și acoperi fața sau capul; văl. 4) Pată neagră pe un material fotografic, apărută în urma unui defect de fabricație sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile

voal n. văl: le încinge subțire voal EM. (= fr. voile).

*voal (oa dift.) n., pl. urĭ (fr. voile). Văl, țesătură fină și rară pe care femeile o poartă pe față.

*văl n., pl. urĭ (neol. d. lat. velum; it. velo, fr. voile. V. velă, re-velez). Bucată de pînză pusă peste ceva ca să acopere saŭ să ascundă. Un fel de țesătură foarte supțire cu care cocoanele îșĭ acopere une-orĭ fața cînd umblă pe stradă (ob. numit voal). Fig. Ceĭa ce ascunde ceva: un văl des ne ascunde secretele naturiĭ. Aparență, pretext: supt vălu amicițiiĭ. Anat. Vălu palatin, membrană care separă nasu de gură (V. velar). – Și vol (Suc.), un văl supțire al mireseĭ pus peste hóbot. V. gĭulgĭ, fludă, pocrovăț, răspetie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOÁL s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. și Bucov.) balț, (Transilv.) șlaier. (~ de mireasă.)

VOAL s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. și Bucov.) balț, (Transilv.) șlaier. (~ de mireasă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

voál (-luri), s. n. – Văl, zăbranic. Fr. voile. Este dubletul lui văl.Der. voala, vb., din fr. voiler; voaletă, s. f., din fr. voilette.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHLOROPHYTUM Ker-Gawl., CLOROFITUM, CRIN VERDE, VOALUL MIRESEI, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia, Africa și America tropicală, peste 50 specii, vivace, cu rizomi scurți, cărnoși și rădăcini îngroșate în formă de tuberculi. Frunze liniare, ascuțite, radiculare, caniculate, cu dungi longitudinale, albe-gălbui, lucioase, recurbate de la jumătate, lungi de cca 50 cm și late de 5 cm. Tulpinile florale, pendente, poartă rozete de frunze cu rădăcini aeriene care se pot separa în vederea înmulțirii.

Intrare: voal
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voal
  • voalul
  • voalu‑
plural
  • voaluri
  • voalurile
genitiv-dativ singular
  • voal
  • voalului
plural
  • voaluri
  • voalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voal

  • 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: văl 5 exemple
    exemple
    • Avea gîtul înfășurat într-un guler de voal și dantelă neagră pînă aproape de urechi. CAMIL PETRESCU, II. 105.
      surse: DLRLC
    • Prin voalul des, abia se zărea fața fragedă și ochii vioi ai tinerei necunoscute. BASSARABESCU, S. N. 140.
      surse: DLRLC
    • Mai toate poartă rochi subțiri... de voal. MACEDONSKI, O. III 38.
      surse: DLRLC
    • figurat O ceață ușoară, un voal imperceptibil se așterne peste ape. BOGZA, C. O. 138.
      surse: DLRLC
    • figurat Prin voalul diafan al serii se poleiau cupolele din Scutari. BART, E. 44.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptul de a se voala; înnegrire a unui material fotografic fotosensibil care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: