voal s.n. 1 Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită mai ales pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești. Mai toate poartă rochii subțiri, de tarlatan sau de voal, pe fuste de mătase (MACED.). ♦ Bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața (conform unor obiceiuri sau ritualuri); văl. Prin voalul des abia se zărea fața fragedă și ochii vioi ai tinerei necunoscute (BASS.). ◊ Compar. Subțire ca un voal, întunericul și răcoarea treceau acum peste noi (PAPAD.). ◊ Fig. În ultimele pagini ale cărții, voalul ficțiunii se rupe și autorul apare în prim-plan, cu angoasele sale (PER.). 2 (fotogr.) Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale, a unui defect de fabricație sau a developării prelungite; voalare. • pl. -uri. /<fr. voile.