6 definiții pentru vinărici (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINĂRÍCI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

  1. Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. gall

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinăríci1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci

vinăríci (podgorean) s. m., pl. vinăríci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINĂRÍCI s. v. podgorean, viticultor.

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

Intrare: vinărici (persoană)
vinărici2 (persoană) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinărici
  • vinăricii
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinărici
  • vinăricilor
vocativ singular
  • vinăriciule
  • vinărice
plural
  • vinăricilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinărici (persoană)

etimologie: