viaduct sn [At: L. ROM. 1978, 13 / P: vi-a~ / V: (asr) ~c (Pl și: ~curi) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Viadukt, fr viaduc] Construcție din piatră, din metal sau din beton armat, asemănătoare cu un pod¹, care susține o porțiune a unei căi de comunicție terestră deasupra unei văi², deasupra unei alte căi de comunicație etc.

viaduct s.n. Construcție din piatră, beton armat sau metal, asemănătoare cu un pod, care asigură continuitatea unei căi de comunicație terestră deasupra unei văi, deasupra unui alt drum etc. Înaltele arcade ale viaductelor (CE. PETR.). • sil. vi-a-, pl. -e, -uri. și (înv.) viaduc s.n. /<fr. viaduc, engl. viaduct, germ. Viadukt-, cf. lat. vĭa, -ae „drum”, ducĕre „a duce”.

VIADUCT, viaducte, s. n. Pod de piatră, de beton sau de metal, care susține o cale de comunicație terestră deasupra unei văi uscate, deasupra altei căi de comunicație etc. înlocuind un rambleu prea mare. Prin tuneluri și peste înaltele arcade ale viaductelor, trenul spintecase alți munți cu mai mărețe piscuri sub cușma sclipitoare a ghețarilor. C. PETRESCU, A. 395. Pe deasupra capetelor, în lungul viaductelor, trec trenuri aeriene c-un huruit de tunet ceresc. BART, S. M. 41.

VIADUCT s.n. Construcție din piatră sau din beton armat care susține o cale ferată, o șosea etc. și care traversează o vale la mare înălțime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].

VIADUCT s. n. construcție ca un pod care susține o cale ferată, o șosea etc., traversând o vale la mare înălțime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)

VIADUCT ~e n. Pod aerian lung, susținut de arcuri de beton, care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste o vale adâncă sau deasupra unei alte căi de comunicație. [Sil. vi-a-] /<germ. Viadukt, fr. viaduc

viaduct n. pod cu arcuri construit peste o vale sau un râu pentru trecerea căii ferate.

viaduc sn vz viaduct

viaduc s.n. v. viaduct.

*viadúc n., pl. urĭ, și viadúct n., pl. e (fr. viaduc [d. lat. via, drum, și duc din fr. aqueduc, apeduct], acomodat după lat. ductus, ducere). Pod foarte mare de peatră [!] saŭ de fer [!].

viaduct (desp. vi-a-) s. n., pl. viaducte

viaduct (vi-a-) s. n., pl. viaducte

viaduct s. n. (sil. vi-a-), pl. viaducte

viaduct, pl. viaducte