VIADUCT, viaducte, s. n. Pod de piatră, de beton sau de metal, care susține o cale de comunicație terestră deasupra unei văi uscate, deasupra altei căi de comunicație etc. înlocuind un rambleu prea mare. Prin tuneluri și peste înaltele arcade ale viaductelor, trenul spintecase alți munți cu mai mărețe piscuri sub cușma sclipitoare a ghețarilor. C. PETRESCU, A. 395. Pe deasupra capetelor, în lungul viaductelor, trec trenuri aeriene c-un huruit de tunet ceresc. BART, S. M. 41.