viaduct s.n. Construcție din piatră, beton armat sau metal, asemănătoare cu un pod, care asigură continuitatea unei căi de comunicație terestră deasupra unei văi, deasupra unui alt drum etc. Înaltele arcade ale viaductelor (CE. PETR.). • sil. vi-a-, pl. -e, -uri. și (înv.) viaduc s.n. /<fr. viaduc, engl. viaduct, germ. Viadukt-, cf. lat. vĭa, -ae „drum”, ducĕre „a duce”.