12 definiții pentru vexatoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.

VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire.

vexatoriu, ~ie [At: SĂULESCU, HR. I, 172/12 / V: ~tor sm, a, (îvr) ~xător, ~xăt~ a / Pl: ~ii, ~ori, ~oare / E: lat vexator, fr vexateur, vexatoire] 1 sm (Înv; îf vexator) Persoană care nedreptățește. 2 sm (Înv; îf vexator) Persoană care persecută. 3 a (Jur) Care are caracterul unei vexațiuni (3). 4 a (Jur) Care determină o vexațiune (3). 5 a Care vexează (3) Si: ofensator, jignitor, (frr) vexant.

VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. Jignitor, ofensator. Încarcă statul cu cheltuieli vătămătoare și națiunea cu impozite vexatorii. ODOBESCU, S. III 339.

VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire].

VEXATÓRIU, -IE adj. ofensator, jignitor; vexant. (< fr. vexatoire)

VEXATÓRIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau acțiuni) Care vexează; în stare să vexeze. /<fr. vexatoire

*vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vexatóriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatórii

vexatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. vexatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. vexatórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VEXATÓRIU adj. v. injurios, insultător, jignitor, ofensator.

vexatoriu adj. v. INJURIOS. INSULTĂTOR. JIGNITOR. OFENSATOR.

Intrare: vexatoriu
vexatoriu adjectiv
  • pronunție: vexatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vexatoriu
  • vexatoriul
  • vexatoriu‑
  • vexatorie
  • vexatoria
plural
  • vexatorii
  • vexatoriii
  • vexatorii
  • vexatoriile
genitiv-dativ singular
  • vexatoriu
  • vexatoriului
  • vexatorii
  • vexatoriei
plural
  • vexatorii
  • vexatoriilor
  • vexatorii
  • vexatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vexatoriu

etimologie: