5 definiții pentru contrariant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRARIÁNT, -Ă, contrarianți, -te, adj. Care contrariază. [Pr.: -ri-ant] – Contraria + suf. -ant.

contrariánt, ~ă a [At: DA ms / P: ~ri~ant / Pl: ~nți, ~e / E: contraria + -ant] 1-3 Care contrariază. 4 Căruia îi place să contrarieze (5) pe cineva Si: supărător.

CONTRARIÁNT, -Ă adj. 1. care contrariază. 2. plictisitor, jenant. (< fr. contrariant)

*contrariánt, -ă adj. (fr. contrariant). Căruĭa-ĭ place să contrarieze: spirit contrariant. Care contrariază: o ploaĭe contrariantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contrariánt adj. m. (sil. -ri-ant), pl. contrariánți; f. sg. contrariántă, pl. contrariánte

Intrare: contrariant
contrariant adjectiv
  • silabație: -ri-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrariant
  • contrariantul
  • contrariantu‑
  • contrariantă
  • contrarianta
plural
  • contrarianți
  • contrarianții
  • contrariante
  • contrariantele
genitiv-dativ singular
  • contrariant
  • contrariantului
  • contrariante
  • contrariantei
plural
  • contrarianți
  • contrarianților
  • contrariante
  • contrariantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contrariant

etimologie:

  • Contraria + sufix -ant.
    surse: MDA2 DEX '09