9 definiții pentru jignitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; ofensator. – Jigni + suf. -tor.

jignitor, ~oare a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: jigni + -itor] Care jignește (5) Si: ofensator, supărător.

JIGNITÓR, -OÁRE, jignitori, -oare, adj. Care jignește; insultător. Lui Mirel Fascu, glasul aspru, dușmănos, al femeii îi păru jignitor. GALAN, Z. R. 9.

JIGNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care jignește; în stare să rănească demnitatea cuiva; ofensator; insultător. Ton ~. /a jigni + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre

jignitór adj. m., pl. jignitóri; f. sg. și pl. jignitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JIGNITÓR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~oare?)

JIGNITOR adj. injurios, insultător, ofensator, (livr.) vexant, vexatoriu, (fig.) tare. (De ce îi spui vorbe ~ ?)

Intrare: jignitor
jignitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jignitor
  • jignitorul
  • jignitoru‑
  • jignitoare
  • jignitoarea
plural
  • jignitori
  • jignitorii
  • jignitoare
  • jignitoarele
genitiv-dativ singular
  • jignitor
  • jignitorului
  • jignitoare
  • jignitoarei
plural
  • jignitori
  • jignitorilor
  • jignitoare
  • jignitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jignitor

etimologie:

  • Jigni + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX