18 definiții pentru versificație versificațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

versificație sf [At: HELIADE, O. II, 142 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: lat versificatio, -onis, fr versification] 1 Arta de a face versuri (1), după anumite reguli prozodice Si: (înv) versificare (3), versuire (3). 2 Ramură a poeticii care studiază regulile de alcătuire a versurilor Si: (înv) versificare (4), versuire (4). 3 Manieră de realizare artistică a versurilor (1) Si: (înv) versificare (5). 4 Manieră caracteristică de exprimare (artistică) în versuri (1). 5 (Pex) Poezie.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; artă de a face versuri; p. ext. poezie. – Din fr. versification.

VERSIFICÁȚIE, versificații, s. f. Arta de a scrie versuri, alcătuirea versurilor; p. ext. poezie. La începuturile poeziei noastre, cînd meșteșugul versificației era încă plăpînd, Negruzzi a izbutit să dea lotuși tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) versificațiúne (MACEDONSKI, O. IV 32) s. f.

VERSIFICÁȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificațiune s.f. / cf. fr. versification].

VERSIFICÁȚIE s. f. arta de a scrie versuri. ◊ (p. ext.) poezie. (< fr. versification)

VERSIFICÁȚIE ~i f. Arta și tehnica de a scrie versuri. [G.-D. versificației] /<lat. versificatio, ~onis, fr. versification

versificațiune sf vz versificație

VERSIFICAȚIÚNE s. f. v. versificație.

VERSIFICAȚIÚNE s.f. v. versificație.

versificați(un)e f. 1. arta de a face versuri, de a supune limba poetică unui ritm, unei cadențe și unei măsuri; 2. întrebuințarea versurilor.

*versificațiúne f. (lat. versificátio, -ónis). Arta de a versifica. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versificáție (-ți-e) s. f., art. versificáția (-ți-a), g.-d. art. versificáției; pl. versificáții, art. versificáțiile (-ți-i-)

versificáție s. f. (sil. -ți-e), art. versificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. versificáției; pl. versificáții, art. versificáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERSIFICÁȚIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. v. prozodie.

VERSIFICAȚIE s. (LIT.) 1. versificare, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.) 2. prozodie. (Probleme, reguli de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VERSIFICAȚIE (< fr. versification < lat. versificatio) Arta de a scrie versuri, realizată cu ajutorul unei tehnici speciale, în care se ține seama de anumite cerințe – ritm, măsura versurilor și rimă – elemente formale ale poeziei. Cultivată din cele mai vechi timpuri, atît în creația orală, cît și în cea scrisă, versificația, cu tehnica ei specială, nu este totuși strict obligatorie pentru creația poetică, întrucît există opere poetice în proză. Deși solicită o străduință în plus fața de proză, versificația este practicată de poeți, pentru că aduce un spor de încîntare melodică, muzicală. Dealtfel, versul a fost cultivat concomitent cu cîntecul (cîntec de muncă, de vînătoare). Despărțindu-se de cîntec, ulterior, versul s-a dezvoltat pentru calitățile lui melodice.

Intrare: versificație
versificație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versificație
  • versificația
plural
  • versificații
  • versificațiile
genitiv-dativ singular
  • versificații
  • versificației
plural
  • versificații
  • versificațiilor
vocativ singular
plural
versificațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versificațiune
  • versificațiunea
plural
  • versificațiuni
  • versificațiunile
genitiv-dativ singular
  • versificațiuni
  • versificațiunii
plural
  • versificațiuni
  • versificațiunilor
vocativ singular
plural

versificație versificațiune

  • 1. (Mod de) dispunere a versurilor potrivit anumitor reguli prozodice, dintre care cele mai importante sunt cele ale rimei, ritmului și ale grupării strofice; arta de a face versuri.
    exemple
    • La începuturile poeziei noastre, cînd meșteșugul versificației era încă plăpînd, Negruzzi a izbutit să dea totuși tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225.
      surse: DLRLC

etimologie: