versificare sf [At: BARONZI, I. C. V, 96/1 / Pl: ~cări / E: versifica, (3-5) cf fr versification, rom versificație] 1 Alcătuire de versuri (1) Si: (înv) versuire (1). 2 Transpunere în versuri (1) Si: (înv) versuire (2). 3-4 (Înv) Versificație (1-2). 5 (Înv) Versificație (3).

versificare s.f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. versifica.

VERSIFICARE, versificări, s. f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei; meșteșugul de a scrie versuri. Cea mai profundă cunoaștere a versificării și poeticii nu poate face pe un poet. GHEREA, ST. CR. III 141.

VERSIFICARE s.f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. [< versifica].

versificațiune sf vz versificație

*versificațiúne f. (lat. versificátio, -ónis). Arta de a versifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

VERSIFICARE s. v. versificație.

VERSIFICARE s. (LIT.) versificație, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.)