VERNIS s. n. 1. Soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; p. ext. lac. ◊ Vernis moale = tehnică a gravurii prin care se realizează aspectul desenului în creion. 2. Fig. Ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva. [Pr.: verni] – Din fr. vernis.

vernis sn [At: MAN. SĂNĂT. 28/5 / P: verni / V: ~niu, (îvr) ~ice (A: nct) si / Pl: ~uri / E: fr vernis, cf it vernice] 1 Soluție transparentă, în general fără pigmenți, obținută din rășini naturale sau artificiale, care, aplicată pe unele obiecte, formează un strat neted și lucios cu rol ornamental sau protector Si: (grî) vernichiu (1). 2 (Pex) Strat protector sau ornamental din vernis (1) Si: (grî) vernichiu (2). 3 (Îs) ~ moale Tehnică a gravurii prin care se realizează aspectul desenului în creion. 4 (Pex) Lac². 5 Smalț. 6 (Fig) Ceea ce pune într-o lumină favorabilă pe cineva sau ceva.

vernis [ver’ni] s.n. 1 Soluție colorată obținută din rășini naturale sau artificiale, care, aplicată pe anumite obiecte, formează un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector. ♦ Strat protector sau ornamental din această soluție; lac, smalț, email. 2 (a. plast.; și vernis moale) Tehnică în gravură, constînd în a da gravurilor un aspect asemănător cu cel al desenului în creion. 3 Fig. Stare, substanță, condiție etc. care dă o culoare sau un aspect favorabil cuiva sau la ceva. Acel verniu de prețiozitate care dă scrisului... caracterul de manierism (PERP.). • pl. -uri. și verniu s.n. /<fr. vernis.

VERNIS s. n. 1. Soluție formată din rășini (naturale sau artificiale) și dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte, formează la uscare un strat neted și lucios, cu rol ornamental sau protector; p. ext. lac. ◊ Vernis moale = tehnică a gravurii prin care se realizează aspectul desenului în creion. 2. Fig. Ceea ce dă un aspect sau o culoare favorabilă cuiva sau la ceva. [Pr.: verni] – Din fr. vernis.

VERNIS s. n. Soluție incoloră (sau colorată cu coloranți) a unor substanțe rășinoase sau bituminoase, care, aplicată într-un strat subțire pe anumite obiecte, formează un strat ornamental sau protector.

VERNIS s.n. 1. Soluție colorată obținută din rășinoase, care se aplică pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. Smalț, email. 3. (Arte) Tehnică în gravură, constînd în a da gravurilor un aspect asemănător cu cel al desenului în creion. 4. (Fig.) Ceea ce dă o culoare sau un aspect favorabil cuiva sau la ceva. [< fr. vernis].

VERNIS [VERNI] s. n. 1. soluție colorată obținută din rășinoase, care se aplică pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental. 2. smalț, email. 3. tehnică în gavură, în a da gravurilor un aspect asemănător cu cel al desenului în creion. 4. (fig.) ceea ce dă o culoare, un aspect favorabil cuiva sau la ceva. (< fr. vernis)

VERNIS n. 1) Substanță rășinoasă cu care se acoperă diferite obiecte în scop protector sau decorativ. ~ sintetic. 2) fig. Lustru superficial care produce o impresie înșelătoare; spoială; pospăială; poleială. /<fr. vernis

vernice si vz vernis

verniu sn vz vernis

verniu s. n. v. vernis.

!vernis (soluție colorată) (livr.) (fr.) [pron. verni] s. n., pl. vernis-uri

vernis (fr.) (soluție colorată) [is pron. i] s. n.

vernis s. n. [-nis pron. fr. -ni]

VERNIS s. lac, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobile.)

VERNIS s. lac, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobile.)