lac³ sn [At: URECHE, L. 130 / Pl: ~uri / E: ngr λάκκος] (Înv) Groapă.

lac² sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: fr laque, ger Lack, lat lacca] 1 Soluție obținută prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri, a nitrocelulozei etc., care, după aplicarea pe o suprafață, formează o pojghiță transparentă dură, protejând obiectele împotriva agenților externi și conferindu-le un aspect plăcut, proprietăți electroizolante etc. 2 Preparat obținut prin amestecul lacului² (1) cu un colorant. 3 (Rar; șîs piele de ~) Piele sau imitație de piele acoperită cu un strat de lac² (1). 4 (Reg) Smalț. 5 (Șîs ~ japonez, ~ de Japonia, ~ de China) Rășină neagră sau roșie secretată de unele specii de arbori care cresc în Extremul Orient. 6 Preparat obținut din lac² (5) și utilizat în arta decorativă. 7 (Pex) Material, obiect acoperit cu lac² (6). 8 Substanță cleioasă secretată de unele insecte din sudul Asiei pe care o depun pe ramurile copacilor. 9 Substanță colorantă pe bază de oxid de aluminiu folosită în pictură.

LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent a unei substanțe care, întinsă pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură care ferește obiectele de influența aerului și a umezelii. Chioșcuri albe cu lac luciu smălțuite. ALECSANDRI, P. III 86. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac (1). Răspundea la saluturi cu un deget dus din treacăt la șapca roșie cu cozorocul de lac. C. PETRESCU, A. 305. Te prinde redingota bine, Sînt mîndre ghetele de lac: Zîmbești încrezător în tine. TOPÎRCEANU, B. 67.

LAC s.n. Soluție de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roșie < hind. lakh].

LAC s. n. 1. soluție pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură. 2. suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (< germ. Lack)

LAC² lacuri n. 1) Soluție a unor rășini sau uleiuri cu care se unge suprafața unui obiect pentru a-i da luciu sau pentru a-l feri de contactul dăunător cu aerul sau cu umezeala. 2) Piele sau imitație de piele cu fața netedă și lucioasă. /<germ. Lack, fr. laque

lac n. 1. gumă-rășină de un roșu-gălbuiu ce picură din ramurile uror arbori aziatici; 2. lustru de China negru sau roșu: ghete de lac; 3. mobilă îmbrăcată cu acest lac (= fr. laque).

2) lac n., pl. urĭ (fr. laque f., d. mlat. lacca, derivat d. pers. lak, tinctură roșie). Un fel de rășină cărămizie închisă care ĭese lichidă din ramurile unor copacĭ din India. Lustru negru (saŭ roș saŭ alt-fel) cu care se lustruĭesc mobilele, peile ș. a. Pele lustruită cu acest fel de lustru, care se depune ca un strat foarte neted: cizme de lac.

lac-fixativ s. n. Soluție care, pulverizată pe păr, îl întărește ◊ „Se produc rujuri de buze, lac-fixativ pentru menținerea coafurii.” Sc. 24 II 63 p. 2 (din lac + fixativ)

lac² (piele) s. n.

lac¹ (iaz, soluție) s. n., pl. lacuri

lac² (piele) s. n.

lac¹ (iaz, soluție) s. n., pl. lacuri

lac (piele) s. n., pl. lacuri

lac (apă stătătoare, soluție) s. n., pl. lacuri

LAC s. vernis, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobilă.)

LAC s. vernis, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobile.)

lac (lacuri), s. n. – Vopsea, glazură, etc. Fr. laque sau germ. Lack. – Der. lăcui, vb.; lăcuitor, s. m.; lachirui, vb. (înv., a da cu lac), din germ. lakieren (Borcea 195).