14 definiții pentru velință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, folosită ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, sb. velenac.

VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. [Pl. și: velinți] – Cf. ngr. veléntza, scr. velenac.

VELÍNȚĂ, velințe, s. f. Țesătură țărănească de lînă, albă sau vărgată în diferite culori, cu care se învelește patul (v. cergă, lăicer, macat) sau care se întinde pe perete ori se așterne pe jos (v. scoarță, covor). Pe lada acoperită cu o velință, stăteau așezate și frumos păturite straiele mai de zile mari ale părintelui Ghermănuță. HOGAȘ, M. N. 138. El zări pe bătrînul armaș... zăcînd lungit pe spate pe o velință albă. ODOBESCU, S. I 66. În pat i-a așternut Velințe pestrițe. TEODORESCU, P. P. 77. ◊ Fig. Cu cît i se ridica velință de plumb de pe creierul lui cu atît regreta risipa puterilor sale. DELAVRANCEA, S. 152. – Pl. și: velinți (C. PETRESCU, R. DR. 4).

VELÍNȚĂ ~e f. Țesătură țărănească groasă, de lână, albă sau în dungi colorate, folosită ca pătură, cuvertură sau covor. [G.-D. velinței] /<ngr. velentza

velință f. scoarță de lână, covor țărănesc. [Serb. VELENȚA, covor multicolor, primitiv covor de Veneția].

velínță f., pl. e (ngr. veléntsa, cergă de lînă, d. orașu catalan Valencia, renumit în țesăturĭ, de unde și alb. velĭendze, sîrb. velenac, ung. velence, pol. welenc. Lbk. 9129, și Dac. 3, 739). Munt. Lăvicer, țol de așternut pe pat.

corgán sn [At: H II, 240 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Velință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

velínță s. f., g.-d. art. velínței; pl. velínțe

velínță s. f., g.-d. art. velínței; pl. velínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VELÍNȚĂ s. v. pătură.

VELÍNȚĂ s. v. covor, păretar, scoarță.

velință s. v. COVOR. PĂRETAR. SCOARȚĂ.

VELINȚĂ s. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, (pop.) plocat, țol, (reg.) lăicer, ogheal, poneavă, procov, procoviță, strai, țoală, (prin Mold. și Bucov.) prostire, (Transilv.) verincă. (~ de lînă pentru pat.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe).

Intrare: velință
velință1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velință
  • velința
plural
  • velințe
  • velințele
genitiv-dativ singular
  • velințe
  • velinței
plural
  • velințe
  • velințelor
vocativ singular
plural
velință2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • velință
  • velința
plural
  • velinți
  • velințile
genitiv-dativ singular
  • velinți
  • velinții
plural
  • velinți
  • velinților
vocativ singular
plural

velință

  • 1. Țesătură țărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, folosită ca pătură, cuvertură, covor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: covor păretar pătură scoarță 4 exemple
    exemple
    • Pe lada acoperită cu o velință, stăteau așezate și frumos păturite straiele mai de zile mari ale părintelui Ghermănuță. HOGAȘ, M. N. 138.
      surse: DLRLC
    • El zări pe bătrînul armaș... zăcînd lungit pe spate pe o velință albă. ODOBESCU, S. I 66.
      surse: DLRLC
    • În pat i-a așternut Velințe pestrițe. TEODORESCU, P. P. 77.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu cît i se ridica velința de plumb de pe creierul lui cu atît regreta risipa puterilor sale. DELAVRANCEA, S. 152.
      surse: DLRLC

etimologie: