16 definiții pentru covor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covor sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oare, (înv) ~oa / E: bg ковору] 1 Țesătură groasă de lână, bumbac etc., cu desene decorative, care se pune pe jos, pe pereți sau pe mobile. 2 (Pex) Țesătură țărănească cu model, făcută la război Si: scoarță, velință, zăvastă. 3 (Fig) Strat de vegetație care se întinde pe pământ.

COVÓR, covoare, s. n. Țesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri și desene de diferite culori), folosită pentru ornamentarea și confortul încăperilor. – Din rus. kovior, ucr. kover.

COVÓR, covoare, s. n. Țesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri și desene de diferite culori), folosită pentru împodobirea încăperilor. – Din rus. kovior, ucr. kover.

COVÓR, covoare, s. n. Țesătură groasă de lînă, de bumbac etc., cu figuri și desene de diferite culori, lucrată cu mașina sau cu mîna, pentru a se așterne pe podea, pe pat etc. sau pentru a se atîrna pe pereți. Pe păretele din fund, fără ferestre, era întins un covor, tuns turcesc. SADOVEANU, O. IV 111. Ca pe im uriaș covor, Vede țară lîngă țară și popor lîngă popor. EMINESCU, O. I 144. N-aș vrea nici săbii de Taban Deprinse la omor, Nici lung covorde Ispahan Ce saltă sub picior. ALECSANDRI, P. A. 67. ◊ (Metaforic, adesea urmat de determinări) Fata visa. Pașii, fără voia ei, o duseră pe covorul de flori, cătră lacul singuratic. SADOVEANU, O. I 102. Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene și roșii. TOPÎRCEANU, M. 32. Abia atingi covoarele de frunze moi Și gropi adînci în urma ta se-nsamnă Te sperie un molcom fîșîit de foi. PĂUN- PINCIO, P. 57. S-auzi cum codrul frunza-și bate, S-adormi pe verdele covor. EMINESCU, O. I 228.

COVÓR ~oáre n. 1) Țesătură groasă, confecționată din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se împodobesc încăperile sau care se așterne pe podea. 2) Strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; îmbrăcăminte rutieră. /<ucr. kovior, rus. kover

covor n. 1. țesătură de lânuri cu bumbac sau mătase de acoperit: covoarele cele mai scumpe se aduc dela Smirna, din Persia; 2. fig. ceea ce acopere pământul: covor de verdeață, de zăpadă. [Rus. KOVĬORŬ].

covór n., pl. oare (rus. kovĭór [scris kovër], rut. kovércĭ, id. V. covergă 1). Țesătură groasă tunsă de așternut pe jos orĭ de atîrnat de părete. Fig. Lucru care acopere: covor de ĭarbă, de zăpadă. V. țol, carpetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covór s. n., pl. covoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVOR s. scoarță, (rar) săndulie, (pop.) velia, (înv. și reg.) tapet, (reg.) lăicer, (prin Transilv. și Ban.) tepih, (Transilv. și Maram.) țol. (~ de perete.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

covór (covoáre), s. n. – Țesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. Sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër.Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s. f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ține capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s. n. (acoperămînt; cort, prelată) aparține aceleiași familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Șeineanu, DAR și Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

covor de tracțiune, (engl.= tractive current) sectorul din baza unui curent de apă sau aer, caracterizat printr-o mare densitate a elementelor transportate. C.t. se interpune între curent și patul său, protejându-l pe acesta din urmă de eroziune; în cadrul c.t. clastele sunt deplasate prin variate moduri de transport: rostogolire, saltație și suspensie densă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COVÓR (< rus., ucr.) s. n. 1. Țesătură groasă de lînă, de fibre sintetice, de iută, de bumbac etc. (cu motive multicolore) folosită pentru ornamentarea și confortul încăperilor (așternută pe podea, pe paturi sau atîrnată pe pereți). Pot fi c. netede, la care figurile se obțin prin modul de țesere (ex. c. oltenești, scoarțe) și c. păroase, la care figurile se execută din smocuri de fire (ex. c. de Persia). 2. C. vegetal = pătură de plante care acoperă suprafața uscatului pe o anumită regiune. 3. (TEHN.) C. izolant = material izolant sintetic sau natural, folosit pentru izolarea electrică față de pămînt a omului, în timpul lucrului cu aparate electrice sub tensiune.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face (pe cineva) covor expr. (intl.) a bate (pe cineva) după ce a fost înfășurat într-un covor, pentru ca loviturile să nu lase urme.

Intrare: covor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covor
  • covorul
  • covoru‑
plural
  • covoare
  • covoarele
genitiv-dativ singular
  • covor
  • covorului
plural
  • covoare
  • covoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)