velință sf [At: (a. 1783) BUL. COM. IST. X, 121 / V: (reg) ~lean~, (îvr) ~len~, lință / Pl: ~țe, ~ți, (îvr) ~uri / E: ngr βελέντσα] Țesătură țărănească de lână, de obicei vărgată sau cu alesături, întrebuințată ca pătură, cuvertură, covor etc. Si: (reg) verină, verincă, învelință.