VAMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din Principatele Române) Dregător care avea funcția de a încasa veniturile vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.

vameș sm [At: (a. 1415) cf CL 1971, 233 / V: (îrg) ~miș, vămaș, (înv) ~măș, (îvr) ~moș, ~muș, văm~ / Pl: ~i / E: mg vámos] 1 Funcționar însărcinat cu controlul bagajelor, al mărfurilor, al mijloacelor de transport etc. și cu taxarea mărfurilor sau a unor produse care trec prin vamă (12). 2 (Înv) Persoană care percepea taxa care se plătea la intrarea într-o țară, într-un oraș, pentru folosirea unui pod, a unui drum etc. 3 (Înv; pgn) Persoană care încasa taxele, impozitele (pe mărfuri sau pe produse) Si: (rar) vămuitor, (reg) vămar, vămălaș. 4 (Înv; șîs ~ mare, ~ul cel mare, mare ~) Dregător de curte însărcinat cu încasarea veniturilor provenite din vamă (2) și cu administrarea vămilor (14). 5 (Îvp; fig) Tâlhar. 6 (Reg) Persoană din satul sau din casa miresei, căreia mirele trebuie să-i plătească o taxă (simbolică) pentru a-și putea duce mireasa acasă la el. 7 (Ist) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor pe care trebuiau să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 8 (Îs) Duminica ~ului (și a fariseului) sau duminica fariseului și a ~ului Cea de a zecea duminică înainte de Paști în care se citește în biserică parabola despre vameș și fariseu. 9 (Îas) Capitol din Noul Testament care cuprinde parabola despre vameș și fariseu. 10 (În credințele populare; de obicei lpl; adesea determinat prin „văzduhului”) Ființă imaginară căreia sufletul mortului trebuie să-i plătească o taxă de răscumpărare a păcatelor, la trecerea prin fiecare dintre vămile (39) văzduhului, pentru a ajunge la cer Si: (îvr) mitnici.

vameș s.m. 1 Funcționar responsabil de evidența, de controlul și de taxarea mărfurilor, de verificarea bagajelor, a mijloacelor de transport etc. care trec prin vamă. ♦ (în organizarea administrativă din trecut; și vameș mare, vameșul cel mare, marele vameș) Dregător de curte însărcinat de domn cu încasarea taxelor care se plăteau la intrarea într-o țară, într-un oraș, pentru folosirea unui pod, a unui drum etc. și pentru administrarea vămilor. ♦ Gener. (în trecut) Persoană care încasa taxele, impozitele (pe mărfuri, pe produse). ◊ Vameș de otace v. otac. ♦ Fig. Hoț, tîlhar. Prietena vameșilor de drumul mare (SADOV.). ♦ (reg.) Persoană din satul sau din casa miresei căreia mirele trebuie să-i plătească o taxă (simbolică) pentru a-și putea duce mireasa acasă la el. 2 Persoană care lua în arendă impozitele pe care aveau obligația să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. ◊ (bis.) Duminica vameșului (și a fariseului) = cea de a zecea duminică înainte de Paște în care se citește în biserică parabola biblică despre vameș și fariseu; capitol din Noul Testament care cuprinde parabola despre vameș și fariseu. 3 (în credințele pop.) Ființă care păzește fiecare dintre vămile văzduhului și căreia sufletul mortului trebuie să-i plătească vamă (în bani) pentru răscumpărarea păcatelor și ca să poată trece spre lumea cealaltă. • pl. -i. /<magh. vámos.

VAMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă. ♦ (În organizarea administrativă din trecut) Dregător însărcinat de domn cu încasarea veniturilor vămii. 2. Persoană care lua în arendă dările pe care trebuia să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 3. (În credințele populare) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. – Din magh. vámos.

VAMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și taxarea mărfurilor care trec prin vamă. Odată s-a coborît devale, la podul Bistriței, ș-a stat acolo ca un vameș, cu pușca în mînă. SADOVEANU, O. VIII 247. După Beligrad am sosit la Rușava... Cînd acolo, vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ Fig. Se baie miezul nopții în clopotul de-aramă Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. EMINESCU, O. I 203. ♦ (În organizarea administrativă a Principatelor romîne, determinat adesea prin «mare») Dregător însărcinat cu încasarea veniturilor vămii. După ce așeză țara, lăsă... vameș pe Chiracola. DELAVRANCEA, O. II 30. Mihail Cantacuzenul, mîna dreaptă a vizirului Socoli, era vameș mare al sării. ODOBESCU, S. A. 128. ♦ (În obiceiurile populare din unele regiuni) Persoană din satul sau din casa miresei, căreia mirele îi plătește vama cînd pleacă cu mireasa. Dacă vameșul este mărișor... se fac foarte multe glume, căci, împotrivindu-se mirele de a plăti vama, el încă sare cu gura la dînsul, zicîndu-i că, dacă nu va plăti de bună voie, va trebui să-i plătească de nevoie, MARIAN, NU. 561. ♦ Fig. Hoț, tîlhar. Doi jandarmi care au de păzit și de patrulat douăzeci de kilometri... nu mai pot ajunge și la noi. Cînd se odihnesc și ei, vameșii de care mă tem umblă să vămuiască. SADOVEANU, P. M. 94. 2. (În credințele mistice) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. La vămi cînd vei trece... Te-i răscumpăra Cu nouă crițari De vameși tîlhari. MARIAN, Î. 230.

VAMEȘ ~i m. 1) Funcționar având misiunea să execute controlul și taxarea mărfurilor care trec prin vamă. 2) înv. Dregător învestit cu funcția de a încasa veniturile vamale. /<ung. vámos

vameș m. 1. od. la Romani, strângător de dări; 2. capitolul din evanghelie unde se vorbește de vameși (cei odioși Evreilor) și ziua când se citește: Dumineca Vameșului; 3. azi, cel ce percepe vama; fig. somn, vameș vieții EM. [Tras din vamă].

vámeș m. (ung. vámos). Perceptor, incasator de birurĭ: vameșiĭ și fariseiĭ (Vechĭ). Cel ce incasează taxele de vamă. V. boĭer.

vamăș sm vz vameș

vamiș sn vz vameș

vamoș sn vz vameș

vamuș sm vz vameș

vămaș sm vz vameș

vămeș sm vz vameș

vameș s. m., pl. vameși

vameș s. m. pl. vameși

vameș s. m., pl. vameși

VAMEȘ s. (rar) vămuitor, (înv.) mitar, mitarnic, schelar. (Era ~ la graniță.)

VAMEȘ s. (rar) vămuitor, (înv.) mitar, mitarnic, schelar. (Era ~ la graniță.)