10 definiții pentru mitarnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mitarnic [At: NEAGOE, ÎNV. 26/23 / Pl: ~ici / E: mită + -arnic] 1 a Coruptibil. 2-4 sm Mitar (1-3).
MITARNIC, -Ă, mitarnici, -e, adj. (învechit) Care primește mită; necinstit. Pizmașul... de este judecător sau slujbaș, este mitarnic. PISCUPESCU, O. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITARNIC, -Ă, mitarnici, -ce, adj. (Înv.) Care primește mită; necinstit. – Din mită + suf. -arnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mitarnic a. care iea mită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitárnic, -ă adj. (d. vsl. mytarĭ, vameș, cu sufixu -nic). Care primește mită, coruptibil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MITARNIC adj. v. coruptibil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITARNIC s. v. vameș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mitarnic adj. v. CORUPTIBIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitarnic s. v. VAMEȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITARNIC adj., s.m. (Învechit) 1. Adj. Care primește mită (1); coruptibil; p. e x t. necinstit. Pe judecătorii cei nedrepți și mitarnici care întoarseră dreptatea îi urgisi Dumnezeu. NEAGOE, ÎNV. 26/23. Era om și harnic, nici mitarnic, sau lacom. NECULCE, L. 336. Le-au zis să nu meargă la turci că sînt răi și mitarnici (începutul sec. XVIII). mag. IST. II, 9/4. Generalii nemților sînt foarte mitarnici. DIONISIE, C. 212, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Pizmașul. . . de este judecător sau slujbaș, este mitarnic. PISCUPESCU, O. 113/1, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. S. m. Mitar (1). Veniră și mitarnicii, botezară-se de el. TETRAEV. (1 580), ap. CCR 10/31. Osîndiia fariseul pre alalți oameni și pre mitarnicii. CORESI, EV. 16, Și era mulțime de mitarnici. N. TEST. (1648), 73r/30, cf. LB, LM. 3. S. m. Cămătar. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, PONTBRIANT, D., BARCIANU. - Pl.: mitarnici. – Mită suf. -arnic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mitarnic, mitarnicăadjectiv
- 1. Care primește mită. DLRLCsinonime: coruptibil necinstit
- Pizmașul... de este judecător sau slujbaș, este mitarnic. PISCUPESCU, O. 113. DLRLC
-
etimologie:
- mită + sufix -arnic. DLRM