vameș sm [At: (a. 1415) cf CL 1971, 233 / V: (îrg) ~miș, vămaș, (înv) ~măș, (îvr) ~moș, ~muș, văm~ / Pl: ~i / E: mg vámos] 1 Funcționar însărcinat cu controlul bagajelor, al mărfurilor, al mijloacelor de transport etc. și cu taxarea mărfurilor sau a unor produse care trec prin vamă (12). 2 (Înv) Persoană care percepea taxa care se plătea la intrarea într-o țară, într-un oraș, pentru folosirea unui pod, a unui drum etc. 3 (Înv; pgn) Persoană care încasa taxele, impozitele (pe mărfuri sau pe produse) Si: (rar) vămuitor, (reg) vămar, vămălaș. 4 (Înv; șîs ~ mare, ~ul cel mare, mare ~) Dregător de curte însărcinat cu încasarea veniturilor provenite din vamă (2) și cu administrarea vămilor (14). 5 (Îvp; fig) Tâlhar. 6 (Reg) Persoană din satul sau din casa miresei, căreia mirele trebuie să-i plătească o taxă (simbolică) pentru a-și putea duce mireasa acasă la el. 7 (Ist) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor pe care trebuiau să le plătească cetățenii Romei și locuitorii Imperiului Roman. 8 (Îs) Duminica ~ului (și a fariseului) sau duminica fariseului și a ~ului Cea de a zecea duminică înainte de Paști în care se citește în biserică parabola despre vameș și fariseu. 9 (Îas) Capitol din Noul Testament care cuprinde parabola despre vameș și fariseu. 10 (În credințele populare; de obicei lpl; adesea determinat prin „văzduhului”) Ființă imaginară căreia sufletul mortului trebuie să-i plătească o taxă de răscumpărare a păcatelor, la trecerea prin fiecare dintre vămile (39) văzduhului, pentru a ajunge la cer Si: (îvr) mitnici.