VAMEȘ, vameși, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu controlul și taxarea mărfurilor care trec prin vamă. Odată s-a coborît devale, la podul Bistriței, ș-a stat acolo ca un vameș, cu pușca în mînă. SADOVEANU, O. VIII 247. După Beligrad am sosit la Rușava... Cînd acolo, vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ Fig. Se baie miezul nopții în clopotul de-aramă Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. EMINESCU, O. I 203. ♦ (În organizarea administrativă a Principatelor romîne, determinat adesea prin «mare») Dregător însărcinat cu încasarea veniturilor vămii. După ce așeză țara, lăsă... vameș pe Chiracola. DELAVRANCEA, O. II 30. Mihail Cantacuzenul, mîna dreaptă a vizirului Socoli, era vameș mare al sării. ODOBESCU, S. A. 128. ♦ (În obiceiurile populare din unele regiuni) Persoană din satul sau din casa miresei, căreia mirele îi plătește vama cînd pleacă cu mireasa. Dacă vameșul este mărișor... se fac foarte multe glume, căci, împotrivindu-se mirele de a plăti vama, el încă sare cu gura la dînsul, zicîndu-i că, dacă nu va plăti de bună voie, va trebui să-i plătească de nevoie, MARIAN, NU. 561. ♦ Fig. Hoț, tîlhar. Doi jandarmi care au de păzit și de patrulat douăzeci de kilometri... nu mai pot ajunge și la noi. Cînd se odihnesc și ei, vameșii de care mă tem umblă să vămuiască. SADOVEANU, P. M. 94. 2. (În credințele mistice) Ființă imaginară care păzește vămile văzduhului și căreia sufletul mortului îi plătește vamă ca să poată trece spre cer. La vămi cînd vei trece... Te-i răscumpăra Cu nouă crițari De vameși tîlhari. MARIAN, Î. 230.