valtrap sn [At: BULETIN, F. (1843), 418¹/27 / V: (înv) ~ldr~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: rs вальтрап, cf ger Waltrappe, Waldrappe] 1 Învelitoare, de obicei împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spatele calului (sub șa³) Si: abai, cioltar (1), harșa, ibâncă, pocladă, șabracă, țol². 2 (Înv) Ghetră (1).