10 definiții pentru vagabondare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VAGABONDARE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.
VAGABONDARE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vagabondare sf [At: PÂRVAN, G. 430 / Pl: ~dări / E: vagabonda] Vagabondaj (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vagabondare s.f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; vagabondaj. • pl. -ări. /v. vagabonda.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VAGABONDARE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; hoinăreală, rătăcire. Lupta continua în el, poate tot așa de crîncenă ca și în săptămîna vagabondărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 239.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VAGABONDARE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vagabondare s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vagabondare s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vagabondare s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VAGABONDARE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VAGABONDARE s. 1. haimanalîc, hoinăreală, vagabondaj, (rar) pușlamalîc, (reg.) pușlanie, (înv.) ștrengărie. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vagabondare, vagabondărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a vagabonda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: hoinăreală pribegie pribegire rătăcire vagabondaj
- Lupta continua în el, poate tot așa de crîncenă ca și în săptămîna vagabondărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 239. DLRLC
-
etimologie:
- vagabonda DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.