10 definiții pentru pribegire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRIBEGIRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi.
PRIBEGIRE, pribegiri, s. f. Acțiunea de a pribegi. – V. pribegi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pribegire sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 26/18 / V: (îvr) ~bigi~, preb~ / Pl: ~ri / E: pribegi] 1-5 (Asr) Pribegie (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIBEGIRE, pribegiți, s. f. Acțiunea de a pribegi; rătăcire din loc în loc (v. vagabondare); părăsire a țării natale (v. exil). Știu că ai citit cu oarecare mișcare de suflet istoriile pribegirilor șt suferințelor mele, și îți închipui că nici pribegirile, nici suferințele nu s-au sfîrșit. SADOVEANU, O. V 609. ◊ Fig. Sînt ore de jale fără mărginire Cînd sufletul simte dor de pribegire. ALECSANDRI, P. III 174.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prebegire sf vz pribegire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pribigire sf vz pribegire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pribegire s. f., g.-d. art. pribegirii; pl. pribegiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pribegire s. f., g.-d. art. pribegirii; pl. pribegiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pribegire s. f., g.-d. art. pribegirii; pl. pribegiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIBEGIRE s. v. hoinăreală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIBEGIRE s. hoinăreală, pribegie, vagabondaj, vagabondare. (~ din loc în loc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pribegire, pribegirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a pribegi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hoinăreală pribegie vagabondaj vagabondare
- Știu că ai citit cu oarecare mișcare de suflet istoriile pribegirilor șt suferințelor mele, și îți închipui că nici pribegirile, nici suferințele nu s-au sfîrșit. SADOVEANU, O. V 609. DLRLC
- Sînt ore de jale fără mărginire Cînd sufletul simte dor de pribegire. ALECSANDRI, P. III 174. DLRLC
-
etimologie:
- pribegi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.