32 de definiții pentru vătaf vătaș vătav vătag vatav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.

vătaf sn [At: COD. VOR.2 36v/7 / V: (îrg) ~tav, ~taj, ~taș, (înv) ~tag, ~tah, (reg) ~tau (reg) ~tău / Pl: ~fi / E: ns cf ucr ватага „ceată, mulțime”] 1 (Îvp; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”, „peste”, „pe”) Conducător (al unui grup organizat, al unei asociații de meseriași sau de negustori, al unei instituții etc.) Si: (îvp) vătășel (1). 2 (Trs; îs; îf vătav) ~ul dracilor Scaraoțchi. 3 (Pop) Cioban care conduce o stână Si: (pop) vătășel (3). 4 (Îoc boitar; șîs ~ de cârd) Cioban care merge în fruntea unei turme de oi. 5 (Mun; Trs) Persoană care are cele mai multe oi la o stână. 6 (Pop) Șef al unei echipe de pescari Si: (reg) ataman (2). 7 (Buc; Trs) Persoană care conduce, după ritual, desfășurarea unei nunți. 8 (Buc; Trs) Tânăr care însoțește (călare) pe miri, având anumite atribuții cu ocazia ceremonialului nunții Vz colăcer, vătășel, vornic, vornicel. 9 (Reg) Conducător al unei cete de tineri colindători sau de călușari. 10 (Buc) Proxenet. 11 (În Evul Mediu, în țările române; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Titlu dat persoanelor însărcinate cu conducerea unui grup de dregători, de oșteni, de curteni, de slujbași domnești etc., având atribuții administrative, militare sau judecătorești. 12 (Înv) Persoană care avea titlul de vătaf (11). 13 (Înv; îs) Mare ~ sau marele ~, ~ mare Șeful2 vătafilor (11). 14 (Înv; îs) ~ de plai (ori de plăieși) sau ~ul plaiului Conducător al plăieșilor care păzeau un plai1 sau o trecătoare. 15 (Iuz; îas) Subprefect al unui plai1 Vz zapciu. 16 (Iuz; îs) ~ de plasă Funcționar administrativ care conducea o plasă. 17 (Înv; îs) ~ de divan sau ~ul divanului Titlu purtat de boierul care convoca divanul și care avea atribuții judecătorești, rezolvând litigii de mică importanță. 18 (Înv) Boier care avea titlul de vătaf (17) de divan. 19 (Înv; îs) ~ de hotar Șef de străjeri, de grăniceri. 20 (Înv; îs) ~ de agie sau ~ul agiei Șef al poliției. 21 (Înv; șîs ~ de țigani) Inspector al țiganilor domnești. 22 (Înv; și îas) Șef al unui sălaș de țigani robi, ales de stăpân. 23 (Iuz) Administrator al unei moșii (boierești). 24 (Iuz) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mânăstire Si: (Trs; înv) prefect. 26 (Mol; îe) A da peste calul ~ului A da de bucluc.

VĂTÁF, vătafi, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. ◊ Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. 3. P. gener. Persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. ♦ Spec. Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari. ♦ Spec. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți. [Var.: (reg.) vătáș, vătáv s. m.] – Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah.

VĂTÁF, vătafi, s. m. I. (în trecut) 1. Supraveghetor al argaților și al feciorilor de la o moșie boierească; logofăt (3). Dar conac, boier, vătaf, Nouă zău nu ne lipsește! BENIUC, M. 62. Am ieșit cu tata... și cu vătafii noștri mai mult într-o plimbare. GALACTION, O. I 50. Stănică este vătaf la moșia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411. 2. Căpetenie de ostași, conducător al unui anumit grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei, [împăratul] a chemat pre vătaful curții. ISPIRESCU, E. 3. Vătaful, curții ne ieși înainte la scară cu luminări, apoi ne introduse în casă la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282. Tot, măre, doi frați; Sărmanii legați... Dar cine-i ducea? Armaș Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăție. PĂSCULESCU, R. P. 214. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului. Vătaf de agie = șeful poliției. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă. Caragea l-a numit vătaf deplasă la Cloșani. GHICA, la CADE. 3. Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef. Aleseră chiar din rîndurile manualilor și căruțașilor pe cei mai spătoși, mai porniți pe bătaie și pe petreceri, îi făcură vătafi. PAS, L. II 255. Era tovarăș cu Temistocle, vătaf de hamali. BART, E. 322. II. 1. Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; cel care conduce alaiul unei nunți. Da întocmirea unei tovarășii [de colind] se învoiesc și asupra celui ce va fi căpetenia, vătaful sau judele cîrdului. PAMFILE, CR. 36. Vătaful a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag încetinel. COȘBUC, P. I 57. 2. Șef al unei echipe de pescari; ataman. Fiecare [așezare de pescari are] cîte un ataman sau vătaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359. Șade vere, șade dragă, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lopătari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175. – Variante: (rar) vătág (I. IONESCU, D. 117), vătáș (ODOBESCU, S. I 73, BIBICESCU, P. P. 359), vătáv (SLAVICI, N. I 99, MARIAN, NU. 215) s. m.

VĂTÁF ~i m. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Orig. nec.

vătaf m. (pl. vătași) 1. cioban care păzește stâna: cu nouă ciobani și cu vătaful zece POP.; 2. mai mare peste: unde nu este pisică, șoarecii vătaf ridică PANN; 3. îngrijitor de curte domnească sau de moșie boierească: împăratul avea un vătaf de curte POP; 4. inspector de țigani: (vătaful) veni cu gârbaciu îndată și-i goni pe toți la cort PANN; 5. conducătorul celor ce prepară festivitățile unei nunți țărănești; 6. sensuri arhaice: a) căpitan peste cinci sute de oșteni (numit în urmă ceauș): vătaf de aprozii de vânători BĂLC; b) subprefect de plaiu (în opozițiune cu zapciu): vătașii plaiurilor și zapcii plășilor. [Turc. VATTAS, cioban: variantele vătaf, vătah, vătav, vătaș, vătaj, sunt deduse din pl. vătași; termen primitiv pastoral, sinonim cu baciu, apoi generalizat pentru căpetenie în genere (și în special militară)].

vătáf, vătáv (vest) și vatáv (est) m. (din vătaș, forma maĭ veche, uzitată și azĭ în Serbia, d. turc. ar. vattas, cĭoban. Din vătaș s’a făcut pl. vătașĭ, din care, după Leah-Leși [supt infl. Slavilor, la care h și g se prefac în ș și j], s’a făcut un singular vătah și mold. vatav, apoĭ și un pl. vatajĭ, după ce Ruteniĭ, pin anal. cu formele lor, șĭ-aŭ format un sing. vatag, bacĭ, căpitan de hoțĭ. Bg. [d. rom.] vatah și vataf. D. rut. vine rus. vatága, familie, ceată de pescarĭ la Volga, vatážnik, pescar din această ceată, pol. wataha, blebe, wataszka, vicehatman de Cazacĭ). Vechĭ. Căpitan, șef, conducător. Căpitan peste 500 de ostașĭ, numit pe urmă ceauș: vătav de oprozĭ, de vînătorĭ. Suprefect de plaĭ, în opoz. cu zapciŭ. Maĭ pe urmă. Azĭ la țară. Administrator, vechil, econom, intendent, martalog: vătavu curțiĭ domneștĭ. Azĭ. Bulibașă, șef de Țiganĭ. Conducătoru uneĭ nunțĭ țigăneștĭ, V. jude, vechil.

VĂTÁȘ s. m. v. vătaf.

VĂTÁV s. m. v. vătaf.

vătaș m. V. vătaf: vătaș de plaiu, vătaș de țigani.

vătáv, V. vătaf.[1]

  1. vatávvătáv, intrare refăcută după vătaf Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vătáf s. m., pl. vătáfi

vătáf s. m., pl. vătáfi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂTÁF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moșie.) 2. v. conducător. 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. v. vătășel. 5. v. bulibașă.

VĂTÁF s. v. administrator, vechil.

vătaf s. v. ADMINISTRATOR. VECHIL.

VĂTAF s. 1. logofăt, (înv.) epistat, ispravnic. (~ de moșie.) 2. conducător, șef, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 3. căpetenie, conducător, (reg.) birău, jude. (~ de colindători.) 4. vătășel, vornicel, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. și Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă.) 5. bulibașă. (~ țiganilor.)

VĂTAF DE PLÁI s. v. subprefect.

VĂTÁFUL s. art. v. lucifer, satana, scaraoțchi, tartor.

vătaf de plai s. v. SUBPREFECT.

vătafu s. art. v. LUCIFER. SATANA. SCARAOȚCHI. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vătáf (-fi), s. m.1. Șef, căpitan, comandant peste 500 de oameni. – 2. În Mold., sec. XVI, administrator al unei provincii sau al unui județ. – 3. În Munt., sec. XVII-XIX, administrator de plasă.4. Nume a diferitelor funcții adminstrative înv.: vătaf de aprozi, portar principal; vătaf de plai, căpitan al poliției de frontieră; vătaf de visterie, șef de percepție; vătaf de cămară, slujbaș al palatului; vătaful beizadelelor, camerist principal al copiilor de domni; vătaf de călărași, căpitan de cavalerie. – 5. Conducător al unei bresle sau al unui serviciu. – 6. Șef în general; vătaf de tîlhari; vătaf de ciobani; vătaf de țigani.7. Administrator, intendent, garant, împuternicit, director. – Var. înv. vătav, vătah, vătaș, vatav. Origine îndoielnică, probabil tăt. vataha „grup” (Miklosich, Etym. Wb.; Lambrior 109; Tiktin; Candrea; Lokotsch 2159; cf. Cihac, II, 451). Apare în idiomuri sl. cf. vatah, vataf, rut. vatah,vatag, vatajko, vataško, pol. wata(c)ha, rus. vataga, vatažnik; dar este evident că toate aceste cuvinte se explică prin rom., cf. Miklosich, Wander., 11; Miklosich, Fremdw., 135; Candrea, Elemente, 400; Capidan, Raporturile, 191. Azi se folosește numai în sensurile 6 și 7. Der. vătășel (var. vătăjel), s. m. (funcționar inferior la primărie; înv., perceptor; Mold., vornicel (la nunți), persoană însărcinată cu protocolul); vătășoaie, s. f. (femeie, nevastă de vătaf; înv., femeie care suplinea pe tatăl orfanilor); vătăși (var. vătăji), vb. (a administra, a dirija, a guverna); vătășie (var. vătăjie), slujba, biroul vătafului; înv., impozite, taxe, podărit); vătășiță (var. vătăjiță), s. f. (nevastă de vătaf; jupîneasă care ținea cheile; Trans., prietenă care asistă mireasa în timpul nunții).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vătáf, vătafi, (vătaj, vătav), s.m. – 1. Păcurar: „Că nu-s fiara fiarelor, / Că-s vătafu oilor” (Memoria, 2001: 12). 2. Mai mare peste păcurarii de la stână; baci, gazdă, păcurariul cel mare (ALRRM, 1971: 382): „Baci sau vătaf, în Maramureș, cu frecvență mai mare a celui dintăi”, cu sensul de administrator de stână (Latiș, 1993). „Vătaful mai poate fi ciobanul care nu ia oi în responsabilitate” (idem). Vătaful este conducătorul păcurarilor care păzesc oile cu lapte; de obicei este desemnat de către stânaș; tot stânașul îl numește pe baci (conducătorul stânei și cel care prepară produsele lactate). Deci vătaf și baci nu e același lucru (Georgeoni, 1936: 78). 3. Paznic de semănături sau fânațe (Petrova, Săcel, Moisei, Borșa); vătaf de țarină (Săcel); gornic, boactăr, pândaș, iagăr (ALRRM, 1971: 421). 4. Căpetenie, comandant, șef; vătaf de tâlhari: „Pă dânsa o d-auzât / Păunașî codrilor, / Vătăjî tâlharilor” (Papahagi, 1925: 266); vătaf de colindători, vătaf de țigani etc. – Din tc. vattas „cioban” (Șăineanu, Scriban); din tăt. vataha „grup” (Miklosich, Tiktin, Candrea, Cihac, cf. DER); cf. ucr. vataha (DEX, MDA), pol. wataha, bg. vatah (DEX).

vătáf, -i, (vătaj, vătav), s.m. – I. (În Evul Mediu, în țările rom.) 1. (În Mold.) Administrator al unei provincii sau al unui județ. 2. (În Munt.) Administrator de plasă. 3. Supraveghetor al slujilor de la curtea unui boier sau la o mănăstire; logofăt. 4. Conducător (comandant, căpitan) al unui grup de curteni sau oșteni. II. (În Maramureș) 1. Păcurar: „Că nu-s fiara fiarelor, / Că-s vătafu oilor” (Memoria 2001: 12). 2. Mai mare peste păcurarii de la stână; baci, gazdă, păcurariul cel mare (ALR 1971: 382): „Baci sau vătaf, în Maramureș, cu frecvență mai mare a celui dintăi”, cu sensul de administrator de stână (Latiș 1993). „Vătaful mai poate fi ciobanul care nu ia oi în responsabilitate” (idem). Vătaful este conducătorul păcurarilor care păzesc oile cu lapte; de obicei este desemnat de către stânaș; tot stânașul îl numește pe baci (conducătorul stânei și cel care prepară produsele lactate). Deci vătaf și baci nu e același lucru (Georgeoni 1936: 78). 3. Paznic de semănături sau fânațe (Petrova, Săcel, Moisei, Borșa); vătaf de țarină (Săcel); gornic, boactăr, pândaș, iagăr (ALR 1971: 421). 4. Căpetenie, comandant, șef: vătaf de tâlhari: „Pă dânsa o d-auzât / Păunașî codrilor, / Vătăjî tâlharilor” (Papahagi 1925: 266); vătaf de colindători, vătaf de țigani etc. – Probabil din tăt. vataha „grup” (Miklosich cf. DER); Cf. ucr. vataha, pol. wataha, bg. vatah (DEX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vătaf, vătafi s. m. (intl., înv.) 1. șef de poliție. 2. (deț.) șef de echipă sau de dormitor. 3. infractorul cu cele mai multe condamnări din bandă.

Intrare: vătaf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătaf
  • vătaful
  • vătafu‑
plural
  • vătafi
  • vătafii
genitiv-dativ singular
  • vătaf
  • vătafului
plural
  • vătafi
  • vătafilor
vocativ singular
  • vătafule
  • vătafe
plural
  • vătafilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătaș
  • vătașul
  • vătașu‑
plural
  • vătași
  • vătașii
genitiv-dativ singular
  • vătaș
  • vătașului
plural
  • vătași
  • vătașilor
vocativ singular
  • vătașule
  • vătașe
plural
  • vătașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătav
  • vătavul
  • vătavu‑
plural
  • vătavi
  • vătavii
genitiv-dativ singular
  • vătav
  • vătavului
plural
  • vătavi
  • vătavilor
vocativ singular
  • vătavule
  • vătave
plural
  • vătavilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vătag
  • vătagul
  • vătagu‑
plural
  • vătagi
  • vătagii
genitiv-dativ singular
  • vătag
  • vătagului
plural
  • vătagi
  • vătagilor
vocativ singular
  • vătagule
  • vătage
plural
  • vătagilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vatav
  • vatavul
  • vatavu‑
plural
  • vatavi
  • vatavii
genitiv-dativ singular
  • vatav
  • vatavului
plural
  • vatavi
  • vatavilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vătaf vătaș vătav vătag vatav

  • 1. în Evul Mediu (În Țara Românească și Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire.
    surse: DLRLC NODEX DEX '09 sinonime: logofăt diminutive: vătășel 3 exemple
    exemple
    • Dar conac, boier, vătaf, Nouă zău nu ne lipsește! BENIUC, M. 62.
      surse: DLRLC
    • Am ieșit cu tata... și cu vătafii noștri mai mult într-o plimbare. GALACTION, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • Stănică este vătaf la moșia lui Manoil. BOLINTINEANU, O. 411.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Moldova Muntenia Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească.
      surse: NODEX sinonime: vechil
  • 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • [Împăratul] a chemat pre vătaful curții. ISPIRESCU, E. 3.
      surse: DLRLC
    • Vătaful curții ne ieși înainte la scară cu lumînări, apoi ne introduse în casă la domnul Catargiu. BOLINTINEANU, O. 282.
      surse: DLRLC
    • Tot, măre, doi frați; Sărmanii legați... Dar cine-i ducea? Armaș Dragomir, Vătaful Costin, Oameni de domnie De la-mpărăție. PĂSCULESCU, R. P. 214.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Vătaful divanului = boier însărcinat cu convocarea divanului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Vătaf de agie = șeful poliției.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.3. Vătaf de plai = șef al plăieșilor care păzeau un plai sau o trecătoare.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.4. Vătaf de hotar = șef de străjeri, de grăniceri.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.5. Vătaf de plasă = funcționar administrativ care conducea o plasă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Caragea l-a numit vătaf de plasă la Cloșani. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
  • 3. prin generalizare Persoană care avea sub ordinele sale un anumit număr de oameni.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: conducător, -oare șef, -ă 2 exemple
    exemple
    • Aleseră chiar din rîndurile manualilor și căruțașilor pe cei mai spătoși, mai porniți pe bătaie și pe petreceri, îi făcură vătafi. PAS, L. II 255.
      surse: DLRLC
    • Era tovarăș cu Temistocle, vătaf de hamali. BART, E. 322.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin specializare Conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. prin specializare Căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • La întocmirea unei tovarășii [de colind] se învoiesc și asupra celui ce va fi căpetenia, vătaful sau judele cîrdului. PAMFILE, CR. 36.
        surse: DLRLC
      • Vătaful a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag Încetinel. COȘBUC, P. I 57.
        surse: DLRLC
    • 3.3. Șef al unei echipe de pescari.
      surse: DLRLC sinonime: ataman 2 exemple
      exemple
      • Fiecare [așezare de pescari are] cîte un ataman sau vătaf cu mai multe ajutoare. ANTIPA, P. 359.
        surse: DLRLC
      • Șade vere, șade dragă, Cincizeci de nevodari, Patruzeci de lopătari, Doisprezece vătafi mari. PĂSCULESCU, L. P. 175.
        surse: DLRLC

etimologie: