VĂTAF ~i m. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoană având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil. 2) (la curtea unui demnitar) Conducător al curtenilor și slujitorilor. 3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de colindători. /Orig. nec.