8 definiții pentru văruit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.

VĂRUÍT1 s. n. Văruire. – V. vărui.

văruit1 sns [At: MANOLESCU, I. 32 / E: vărui1] Văruire.

văruit2, ~ă a [At: COD. VOR2. 23v/10 / Pl: ~iți, ~e / E: vărui1] 1 (D. suprafețe tencuite ori lipite ale unor elemente de construcție sau, pex, d. încăperi, clădiri etc.) Acoperit cu un strat (subțire) de lapte de var2 Si: spoit2, (reg) muruit. 2 (În textele religioase; îe) (A fi) mormânt (sau perete) ~ Se spune despre cineva sau despre ceva care produce (sau caută să producă) o impresie favorabilă, ascunzându-se sub aparențe înșelătoare. 4 (Fam; gmț; dep; d. femei) Pudrat în mod exagerat.

văruit1 s.n. Văruire. • /v. vărui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ul pereților unei camere.)

VĂRUIT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (~ pereților unei camere.)

Intrare: văruit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văruit
  • văruitul
  • văruitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văruit
  • văruitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văruit (s.n.)

etimologie:

  • vezi vărui
    surse: DEX '98 DEX '09