4 definiții pentru vârât (băgare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârât1 sn [At: DSR / E: vârî] (Rar) 1-4 Vârâre (1-3, 6).

vârât2, ~ă a [At: (a. 1564) SCL 1944 / Pl: ~âți, ~e / E: vârî] 1 Introdus într-un spațiu închis sau acoperit. 2 Cufundat într-un lichid sau în altă materie cu densitate redusă. 3 (Prin exagerare) Apropiat mult (de cineva). 4 Intrat (pentru a se adăposti, a se ascunde etc.). 5 (Îe) ~ până în gât în … Absorbit cu totul de … 6 (Îae) Copleșit de ... 7 (Îvr; fig) Care este dobândit pe ascuns.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRÂT s. 1. v. băgare. 2. v. băgare. 3. v. băgare. 4. băgare, intrare, introducere, vârâre. (~ul lui prin spărtura zidului.)

VÎRÎT s. 1. băgare, băgat, introducere, vîrîre. (~ cheii în broască.) 2. băgare, băgat, introducere, punere, vîrîre. (~ vinului în sticle.) 3. băgare, băgat, introducere, trecere, vîrîre. (~ aței prin urechea acului.) 4. băgare, intrare, introducere, vîrîre. (~ lui prin spărtura zidului.)

Intrare: vârât (băgare)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârât
  • vârâtul
  • vârâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vârât
  • vârâtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)